proiectul montauk parte 1

Buna dragilor,de astazi voi incepe postarea catorva materiale din cartea  PROIECTUL MONTAUK care este una dintre cele mai uimitoare si ocultale actiuni intreprinse de oameni .Informatiile sunt extrem de interesante si va recomand sa aveti rabdare sa cititi pana la capVoi spicui materialele mai interesante.Buna lectura....

Este foarte posibil ca, dintre toate misterele si necunoscutele care au marcat istoria planetei si a existentei umane, PROIECTUL MONTAUK” sa reprezinte cea mai uluitoare si  totodata cea mai ocultata actiune de anvergura a oamenilor. Aspectele care sunt prezentate în aceasta carte (si în seria de carti care va urma, vizând acelasi subiect) sunt atât de neobisnuite si, practic, atât de uimitoare prin continutul si natura lor, încât ele pot fi încadrate cu usurinta la capitolul de science-fiction. Scepticismul cititorilor poate fi alimentat, pe de
o parte, de ignoranta lor în domeniu, iar pe de alta parte de educatia stiintifica formala si materialista cu care au fost îndoctrinati înca din copilarie. Deja este o realitate si un fapt recunoscut ca informatiile stiintifice care sunt prezentate în manualele scolare sunt cu mult depasite de conceptiile, studiile si descoperirile din ultimii ani în cercurile mai putin ortodoxe ale stiintei. Pe de alta parte, este relativ dificil sa se tina pasul
cu „explozia” inventiilor, teoriilor si ideilor stiintifice inovatoare care apar, chiar daca multe dintre acestea, fiin 
„incomode” pentru interesele unor sfere de influenta politica, economica si sociala, sunt în mod deliberat ocultate, ignorate sau chiar denigrate, astfel încât sa nu ajunga la constiinta publiculuilarg Prin urmare, aproape ca nu trebuie sa ne mai miram ca, în plin progres tehnologic si extindere a orizontului stiintific la
nivel mondial, cea mai mare parte a oamenilor sau a reprezentantilor unor mijloace de informare massmedia înca îsi mai pun întrebari puerile cu privire la existenta sau nonexistenta civilizatiilor extraterestre, înca mai considera istoria oficiala ca fiind adevarata si înca mai iau în derâdere, cu o crasa ignoranta, posibilitatea descoperirii si utilizarii dispozitivelor care folosesc „energia libera, infinita si gratuita” (free energy) din univers. În contextul unei „minciuni dirijate” la nivel mondial si al unui extrem de complex sistem de control si manipulare a populatiei Pamântului (aspecte care au început sa fie revelate si demonstrate în tot mai multe lucrari de catre diversi autori occidentali si chiar din tara noastra), mintea omului obisnuit este tentata de cele mai multe ori sa ia minciuna drept adevar si adevarul drept minciuna. Omul simplu se bazeaza de cele mai
multe ori pe un asa-zis „bun simt” de conceptie, care îi este inoculat în mod gradat înca din copilarie de sistemul cultural si social în care el traieste. DECONDITIONAREA de aceste impresii subconstiente false (prin intermediul observatiei atente, a vigilentei si a refuzului de încadrare în asa-zisele „sabloane” de gândire si comportament) este dificila, dar ESENTIALA pentru a strapunge valul iluziei si al automatismului în care „omul-mecanic” îsi duce existenta. Unul dintre cei mai importanti factori în aceasta directie îl reprezinta accesul la INFORMATIA CORECTA, care de cele mai multe ori este SECRETA si OCULTATA. În general
vorbind, se considera ca cel mai înalt nivel de securitate (UTS ULTRA TOP SECRET) îl reprezinta imixtiunea diverselor civilizatii extraterestre în societatea umana si relatiile pe care acestea le au cu anumite grupuri de influenta oculta care sunt mai presus chiar decât forta politica a guvernelor unor state considerate Mari Puteri; în aceeasi categorie (ULTRA TOP SECRET) se încadreaza si „PROIECTUL MONTAUK”, care printre altele a inclus si tehnologia de a calatori în timp. Multe dintre aspectele pe care autorul (Preston Nichols) le prezinta încarte sunt atât de neobisnuite pentru conceptia noastra uzuala, încât ele pot sa induca foarte usor ideea unei farse sau a unui roman de fictiune. Analiza atenta a dovezilor despre care se
vorbeste în carte, utilizând elemente din diverse alte surse de informare, ne poate conduce însa nu numai la convingerea caexperimentele de deplasare în timp care au fost efectuate în cadrul „PROIECTULUI MONTAUK” sunt autentice, ci ca exista chiar multe dovezi fizice care pot fi coroborate cu afirmatiile din carte. Sansa a facut sa pot lua legatura cu Preston Nichols si Peter Moon si astfel sa aflu anumite aspecte pe care, însa, nu le pot dezvalui deocamdata aici. Totusi, trebuie sa mentionez faptul ca domnului Nichols i-a fost refuzata în repetate rânduri eliberarea unui pasaport international de catre autoritatile americane. Prin urmare, Preston Nichols nu poate calatori în nici o tara; mai mult, prezenta lui este supravegheata mereu în mod discret, fiind considerata o persoana implicata în actiuni specifice care sunt încadrate în categoria „Secretelor de Stat”. Daca într-adevar totul este o minciuna, atunci de ce toate aceste precautii? Chiar daca domnul Nichols nu are momentan posibilitatea de a calatori în România (unde ar fi fost de acord sa sustina oserie de conferinte pe tema „PROIECTULUI MONTAUK”, Peter Moon s-a declarat de acord sa ne viziteze tara si sa împartaseasca celor interesati multe elemente inedite în ceea ce priveste uluitorul secret care învaluie acest proiect si calatoriile în timp. El ar putea fi însotit, de asemenea, de fratii Edward (actualul Al Bielek) si Duncan Cameron, adica de doua dintre fiintele umane care au intrat în mod efectiv în vortexul temporal de la Montauk si s-au deplasat în diverse locatii spatio-temporale ale istoriei omenirii.  


Nu mai este nici un secret faptul că în SUA Congresul a făcut mari presiuni asupra CIA-ului pentru a descoperi tot ce sepetrece în cercurile de spionaj. Astfel, li s-au redus din fonduri şi li s-au limitat puterile legale. Totuşi, în contextul pe care-ldiscutăm aici, chiar dacă CIA-ul a fost implicat într-o anumită măsură în „Proiectul Montauk”, nu ei au beneficiat derezultate. Când Congresul a sistat „Proiectul Phoenix”, grupul de la Brookhaven construise deja un întreg angrenaj în jurul acestu proiect. Deţineau tehnologie „reich-iană” şi tehnologie stealth care, în mod cert, puteau afecta mintea umană. Grupul Brookhaven a contactat Pentagonul, informând conducătorii acestuia despre tehnologia excepţională la care lucrau. Ei au expus Pentagonului informaţii despre un dispozitiv7 care ar putea face ca inamicul să se predea fără a mai fi nevoie de vreo confruntare, printr-o simplă apăsare de buton. Bineînţeles, armata a fost foarte interesată, căci acesta era visul oricărui expert de război. Imaginaţi-vă un dispozitiv care ar putea face inamicul să se predea înainte de începerea bătăliei. Plină de entuziasm, armata era gata să coopereze. A fost informată că nu aveau nevoie de suport financiar, de aceasta ocupându-se chiar grupul de la Laboratoarele Naţionale Brookhaven. Echipa de cercetare avea nevoie doar de un spaţiu adecvat unde puteau fi realizate experimentele în deplină securitate, precum şi de anumite echipamente şi personal militar. Au înmânat astfel armatei o listă cu toată tehnologia  Am inclus în Anexa C unele dovezi care sugerează utilizarea dispozitivelor pentru controlul minţii împotriva irakienilor în timpul Războiului din Golful Persic.

                                   PROIECTUL MONTAUK – EXPERIMENTE ÎN TIMP
Duncan mai este încă în viaţă se datorează unei aptitudini puternice a psihicului său. Astfel, partea psihică (sufletească) a minţii a preluat partea fizică a minţii, întreţinând corpul fizic. Tulpina creierului său este vie; coloana sa vertebrală este sănătoasă; corpul său fizic este în viaţă, dar partea superioară a creierului său este, practic vorbind, moartă. Energia psihicului (sufletului) său întreţine corpul cu ajutorul tulpinii creierului. Duncan nu era singura persoană afectată. Nu ştim exact câte persoane au fost implicate, dar oricum numărul acestora   fost foarte mare. Prin 1972 sau 1973 ei au înţeles în sfârşit că tehnologia stealth nu avea nimic de-a face cu radiaţiile ce produc arderi.
Una dintre acele teorii era că radiaţiile care nu produc arderi
erau emise, de fapt, prin reflector şi se îndreptau în direcţia
opusă punctului de focalizare a antenei.
Au încercat această teorie şi au întors antena cu 180 de
grade. Au ţintit razele distrugătoare spre cer, iar spre subiecţii
din cameră se emiteau radiaţii nedistrugătoare. Apoi au
descoperit că aceste radiaţii aveau aceleaşi efecte de modificare
a stărilor, dacă nu chiar mai intense ca celelalte, iar aceasta se
petrecea fără să mai producă vreun rău subiecţilor. Din
nefericire, era deja prea târziu pentru persoanele pe care s-au
făcut experimentele anterioare.
46
PROIECTUL MONTAUK – EXPERIMENTE ÎN TIMP
În această fază a proiectului, ei erau interesaţi de monitorizarea
oamenilor şi de modificarea gândurilor sau a stărilor
lor psihice. Nu conta în mod deosebit cum induceau aceste
modificări de stare, ci mai ales circumstanţele în care se
produceau. Au fost invitaţi soldaţi din diferite unităţi militare
pentru a-şi petrece acolo sfârşiturile de săptămână. Din punctul
de vedere al militarilor, era vorba de o excursie gratuită într-o
locaţie frumoasă. În exteriorul bazei exista o sală de gimnastică
bine dotată şi o sală de bowling cu cazare şi hrană excelente.
Ceea ce era însă necunoscut militarilor care veneau astfel în
week-end, era că ei deveniseră astfel cobai pentru
experimentele de control al minţii. Totuşi, aceştia nu erau
singurii cobai. S-au întreprins experimente şi pe civilii din
oraşe precum Long Island, New Jersey, New York şi
Connecticut, doar pentru a vedea cât de departe se putea ajunge
cu diferitele tipuri de metode. Totuşi, cele mai multe
experimente s-au realizat pe soldaţii aflaţi în vacanţă.
Se monitorizau diferite tipuri de impulsuri, încercând orice
frecvenţă, iar apoi observau şi etichetau diferitele efecte. Erau
experimente pur şi simplu empirice şi astfel s-a acumulat o
importantă bază de date. După ce au obţinut suficiente
informaţii, au început să înţeleagă treptat semnificaţia efectelor
diferitelor funcţii.
Tot în timpul acestei perioade au experimentat şi
schimbarea bruscă de frecvenţe. Aceasta consta din schimbarea
instantanee şi aleatoare a frecvenţei pe una din cele cinci
frecvenţe diferite pe care era programat transmiţătorul. Această
fază a proiectului a devenit mai târziu foarte importantă, căci
reprezenta un element cheie pentru obţinerea curbării timpului.
Au descoperit că salturile foarte rapide de la o frecvenţă la
alta făceau modulaţiile mai active din punct de vedere psihic. A
fost dezvoltată atunci o bază de date care înregistra momentele
de schimbare a frecvenţei (adică momentele când o persoană
trecea de la o frecvenţă la alta), modulaţia impulsurilor, rata la
care impulsurile erau modulate, lăţimea impulsurilor şi
47
PROIECTUL MONTAUK – EXPERIMENTE ÎN TIMP
tensiunea de ieşire. Schimbarea bruscă a frecvenţei a fost apoi
cuplată cu efectele sale de feed-back. Baza de date era foarte
mare şi acoperea un larg spectru de cauze şi efecte.
După intense experimentări, au realizat un panou de control
cu care puteau programa diferite modulaţii şi sincronizări ale
impulsurilor, astfel încât transmisia generată urma să „semene”
gânduri-tipar într-un individ. Aceasta însemna că puteau seta
această pulsaţie pentru orice doreau şi apoi aşteptau să se
producă efectul scontat.
Toate acestea au fost realizate în trei sau patru ani de
cercetări. Transmiţătorul era acum operaţional la întreaga sa
capacitate şi pregătit pentru emisii programate. Puteau fi
lansate programe care puneau transmiţătorul să treacă prin
toate fazele sale. Programele erau create pentru a putea
schimba dispoziţiile oamenilor, inducându-le stări de tulburare
şi, de asemenea, pentru amplificarea ratei de infracţionalitate.
Chiar şi animalele din vecinătate erau programate să facă
lucruri ciudate.
Cercetătorii puteau chiar crea programe prin care să se
focalizeze asupra unei maşini, oprindu-i toate funcţiunile
electrice. Nu ştiu care erau modulaţiile sistemului în acele
momente, dar am înţeles că ei descoperiseră aceasta accidental.
Într-o zi, unele vehicule militare executau patrulări în jurul
bazei. Brusc, acestea s-au oprit, nemaifiind pentru moment
funcţionale. A urmat o investigaţie pentru a descoperi ce se
petrecea cu transmiţătorul în acele clipe şi astfel a fost
dezvoltat un alt program. La început, programul putea doar să
facă lumina farurilor maşinilor să scadă în intensitate. Ulterior
a fost îmbunătăţit şi curând putea opri toate funcţiile electrice
de la orice autovehicul.
Câţiva ani de cercetări şi acumulări de informaţii au
condus, în final, la obţinerea unui dispozitiv pentru controlul
minţii. Următorul obiectiv era crearea unei tehnologii de
precizie în această direcţie. Pentru atingerea acestui ţel s-au
obţinut ajutoare din surse foarte oculte.
48
PROIECTUL MONTAUK – EXPERIMENTE ÎN TIMP
AMPLITRON
Amplificator UHF. amplitronul servea drept amplificator final al
transmiţătorului înainte ca programele să fie emise prin antenă. Un tub
foarte mare, cântărea 150 kg şi 90 cm în dimensiunile sale cele mai mari.
49
PROIECTUL MONTAUK – EXPERIMENTE ÎN TIMP
TIRATRON
Acesta este unul din cei patru tiratroni de impulsuri care au fost folosiţi
pentru a acţiona tubul de la ieşire. Tiratronii reglau sursa care inducea
„agilitatea de frecvenţă”, alimentând tubul final cu impulsuri prin
intermediul transformatorului de impulsuri. Curbarea şi controlarea axelor
temporale au devenit posibile prin „agilitatea de frecvenţă”.



cuvantul autorului.