22 feb. 2012

experimentul philadelphia

  Originea „Proiectului Montauk” dateaza din anul 1943,când s-au realizat cercetari cu privire la fenomenul de invizibilitate la instalatiile radar, operatiune care s-a desfasurat la bordul distrugatorului USS
Eldridge.Datorita stationarii lui USS Eldridge în portul Navy Yard din Philadelphia, testele la care nava a fost supusa au fost numite „Experimentul Philadelphia”. Deoarece a reprezentat deja subiectul multor carti precum si al unui film de lung metraj, vom oferi aici doar o scurta sinteza a evenimentelor.Experimentul Philadelphia a fost cunoscut atât celor care conduceau operatiunile, cât si celor direct implicati sub numelede cod „Proiectul Rainbow”. Fusese gândit ca un proiect strict secret, care ar fi ajutat la încheierea celui de-al doilea razboi mondial. Premergator al tehnologiei stealth, „Proiectul Rainbow” experimenta o tehnica ce facea ca nava sa devina invizibila la detectarea prin radar. Invizibilitatea se obtinea prin crearea unui „scut” elctromagnetic care avea efect de redirectionare a undelor radar în jurul navei. Un „scut” electromagnetic are rolul de a schimba întregul câmp electromagnetic al zonei implicate în acest caz, cel din jurul navei USS Eldridge.Desi obiectivul experimentului era de a face ca nava sa fie nedetectabila prin intermediul radarului, el a avut un efect secundar drastic si total neasteptat. Nava a devenit invizibila pentru ochiul liber si a fost practic „extrasa” din continuumul spatio-temporal, pentru a reaparea brusc la Norfolk, în Virginia, la sute de kilometri distanta. Din punct de vedere material, proiectul a fost un succes, darîn ceea ce priveste oamenii implicati (adica echipajul de pe nava), el a însemnat o catastrofa. Cât timp USS Eldridge „a fost transportat” la Norfolk si înapoi, echipajul s-a aflat într-o stare de completa dezorientare. În mod evident, acele fiinte umane parasisera universul fizic, precum si tot ce era legat de acesta. La întoarcerea navei în Philadelphia Navy Yard (Portul Marinei Militare Philadelphia), unii membri ai echipajului erau contopiti cu peretii navei. Cei care au supravietuit se aflau întro stare mintala de dezorientare totala si groaza teribila. Ulterior, echipajul a fost disponibilizat, cu diagnosticul „nepotriviti din punct de vedere mintal”, dupa ce în prealabil membrii lui au petrecut o perioada de timp considerabila pentru a-si reface sanatatea. Cu acest „statut”, relatarile lor au fost usor de discreditat. Aceasta situatie a adus „Proiectul Rainbow” într-un mare impas. Desi se facuse o descoperire majora, nu era nici o siguranta ca fiintele umane puteau supravietui continuarii experimentului. Era mult prea riscant. Dr. John von Neumann, cel careconducea proiectul în acea perioada, fusese convocat sa lucrezela „Proiectul Manhattan”. Dupa cum se stie, acesta implica construirea bombei atomice care a încheiat, în cele din urma, cel de-al doilea razboi mondial. Desi nu este foarte sigur,vastele cercetari care începusera la „Proiectul Rainbow” au fost reluate spre sfârsitul anilor '40. Proiectul a continuat, culminând cu deschiderea unei porti în continuumul spatiotemporal la Montauk, în anul 1983. În cele ce urmeaza, va voi povesti cum eu, Preston Nichols, am ajuns sa descopar atât existenta acestui proiect, cât si uimitoarea mea implicare în cadrul sau, ca director tehnic.
La bordul navei din otel, marinarii îsi vedeau agita i de treaba, emotionati si îngrijorati. Li se spusese ca vor face parte dintr-un exerci iu secret, care va fi decisiv pentru rezultatul razboiului dintre Europa si Asia. Unii erau voluntari, al ii fusesera consemnati. Tuturor li s-a spus ca daca vor avea succes, vor intra în istorie ca cei care au salvat America si lumea întreaga. Ancorata în port, ascunsa ochilor curiosi, nava era monitorizata de toate celelalte vase din baza navala. Numerosi ingineri si savan i lucrau cu înfrigurarepentru a finaliza conexiunile unui echipament cât se poate de ciudat, situat în centrul de control de pe puntea superioara. Un al doilea centru de control, situat pe uscat, în imediata apropiere, era plin cu observatori stiin ifici proveni i din esaloanele superioare ale guvernului. Comunicarea între cele doua centre nu înceta nici o clipa. Johannes von Gruber a urcat fara zgomot pe nava si s-a îndreptat direct catre centrul de control, în care echipamentul era în sfârsit pregatit. El i-a observat pe tinerii marinari care îsi vedeau de treaba la posturile lor, în asteptarea evenimentului care urma sa se produca. „Daca ar sti care este adevarata misiune a acestei nave, s-ar gândi de doua ori înainte sa ramâna la bord, si-a spus el. În întreaga istorie a umanita ii nu s-a încercat niciodata pâna acum un asemenea experiment, la o scara  atât de mare si cu fiin e vii. Sper ca Tesla sa aiba dreptate, caci altminteri se va dezlantui  iadul… la propriu!” Si-a amintit apoi subit de calatoria care l-a adus în America. Fusese un drum lent si obositor. Ca ofiter de rang înalt decorat în Primul Razboi Mondial, von Gruber
avea acces la multe surse de ob inere a unor documente false. Acestea i-au permis sa calatoreasca în vara anului 1943, mai întâi în Elve ia, pentru a se întâlni cu câtiva indivizi foarte secretosi, apoi în Spania, cu avionul, apoi în Portugalia, si în cele din urma în Statele Unite. Misiunea sa era personala, fiind considerata de o importan a extrema de toate puterile care se ascundeau în culisele istoriei. Aceasta calatorie era
atât de secreta încât nici chiar rudele si prietenii sai apropia i nu stiau de ea. Daca misiunea sa ar fi dat gres, tuturor li s-ar fi spus ca a cazut în razboi. Nu mai avea însa uniforma de ofiter al celui de-al Treilea Reich. O privire aruncata noii sale uniforme americane, de culoare kaki, cu cizme negre, le-a readus subit la realitate. Implica iile experimentului erau tot ce îl interesa la acel moment. În testele anterioare, obiecte de dimensiuni mici devenisera invizibile timp de câteva secunde. Ce-i drept, nu toate animalele de laborator supuse testelor s-au întors la faza vizibila, dar se presupunea ca aceste erori au fost corectate. Mai întâi, oamenii de
stiin a urmau sa faca nava USS Eldridge complet invizibila, iar apoi trebuiau sa o readuca la starea normala. În continuare, ar fi trebuit sa transporte pur si simplu nava, cu tot cu echipaj, într-o loca ie diferita – probabil în Norfolk Harbor. O asemenea realizare ar fi eliminat definitiv razboiul de pe pamânt, caci cei care ar fi
controlat aceasta tehnologie ar fi devenit invincibili. Principalele guverne ale lumii – cele din Statele Unite, Germania, Marea Britanie, Rusia si Fran a – s-ar fi unit între ele pentru a elimina puterile mai mici si rasele care le incomodau. Inten ia lor era sa trimita apoi armate vaste pretutindeni în univers. Noul guvern mondial ar fi domnit astfel asupra întregului univers! Pentru un asemenea obiectiv, Reich-ul era dispus chiar sa se alieze cu Statele Unite. Datorita contactelor guvernului german cu anumi i „vizitatori”, si Statele Unite erau dispuse sa lase deoparte diferen ele ideologice. Fiecare parte credea ca, în final, va ajunge sa controleze întregul plan. La momentul stabilit, echipamentul a fost pornit, mai întâi la putere mica.Dupa ce piesele au intrat în vibratie, luminile de pe nava si de la centrul terestru au început clipeasca. Totul a fost scufundat într-o lumina verde. Johannes a sim it un fior de gheata de-a lungul coloanei vertebrale si senza ia ca i se face grea a. A continuat sa priveasca, în timp ce cei de la baza transmiteau ordine sa creasca puterea la nivelul maxim, pentru a încheia astfel experimentul. Sistemul de comunicare cu nava a transmis un semnal de alerta, cerându-le tuturor sa ramâna pe pozi ii pâna la încheierea experimentului. Oamenii de stiin a de la sol priveau scânteile electrice care ieseau din nava. Aceasta a capatat culoarea galben mustar, apoi verde stralucitor, si în final, chiar înainte sa dispara în hiperspa iu, o nuan a albastru electric. În acel moment, camerele de luat vederi de la sol au înregistrat doua obiecte zburatoare neidentificate, care pluteau deasupra navei. Odata cu dispari ia acesteia din câmpul vizual, au disparut si ele. La bordul navei Eldridge, von Gruber a sim it cum întregul corp îi este
strabatut de valuri intense de energie. Desi continua sa simta podeaua sub picioare avea senza ia ca se prabuseste. În jur vedea culori albastre, verzi si violete. În aer se auzea un zgomot puternic, un fel de vâjâit ca de transformator. Întreaga nava a capatat o aparen a de vis. Oamenii din jurul sau ipau si se vaietau. Însasi structura de metal a navei parea ca valureste, ca si cum ar fi facut parte din ocean. În final, Johannes a renun at la gândurile sale si a privit cu aten ie în jur. I-a vazut pe unii membri ai echipajului alergând si pe al ii dând ordine, cu vocile bolborosite, ca si cum s-ar fi aflat sub apa. Acele aparatelor de pe panourile de comanda o luasera razna, rotindu-se în toate direc iile. Încet, Johannes a iesit din cabina de comanda. A privit catre arm si a ramas socat. Portul disparuse. În locul lui a vazut impulsuri electrice, câmpuri energetice care pulsau în tot felul de culori, lumini care se roteau si doua nave ciudate care pluteau în apropiere. Von Gruber i-a vazut pe
marinari strigând si sarind peste bord. Le-a strigat sa se opreasca, dar fie nu l-au auzit, fie nu i-au acordat nici o aten ie. De îndata ce treceau de bord, corpurile oamenilor pareau sa se dizolve în curen ii energetici.
S-a uitat înapoi, catre camera de control, si a vazut oameni încercând sa distruga cu ciocanele echipamentul. A asistat inclusiv la imaginea oribila a unor marinari dizolvându-se par ial în structurile de metal ale navei, ca si cum totul îsi pierduse soliditatea. În jur nu mai exista decât energie fluida. Imaginea era atât de înspaimântatoare încât însusi Johannes a intrat în panica. Daca ramânea pe punte, nava ar fi putut exploda sau s-ar fi putut transforma în energie. Daca sarea peste bord, ar fi încetat sa existe. Prin minte i-au trecut imagini cu so ia si cu copiii sai. S-au succedat apoi gânduri cu superiorii sai din organiza iile secrete. Acestia nu i-au spus niciodata ca s-ar putea întâmpla asa ceva. La naiba cu cauza lor si cu acest experiment nebunesc. Drept care, s-a aruncat el însusi peste bord. La început, i s-a parut ca zboara rapid prin aer. În jur se auzeau zgomote: un bâzâit puternic înso it de pacanituri. Lui Johannes i-a trecut prin cap ca poate aceasta este moartea. O stare de pace intensa a coborât asupra lui si nu si-a mai sim it corpul. Nu au ramas decât senza iile electrice. A început sa auda zgomote ca de sonerie în urechi. Pe masura ce acestea deveneau mai puternice, a sim it o presiune puternica, iar corpul sau a început sa capete din nou forma. Fiecare celula a trupului parea sa fieîn vibra ie. Culorile au devenit din ce în ce mai cenusii si a sim it ceva solid sub picioare. Din cea a cenusie care îl înconjura au început sa apara forme si culori naturale. Ame it si confuz, Johannes nu stia unde se afla. A vazut în jur o apa întunecata, înconjurata de stânci si de pietre. Privind în jos, si-a dat seama ca se afla într-un fel de pestera facuta de om, chiar în peretele stâncos de pe malul apei. Desi era
bine luminata, nu se vedea nici un fel de instala ie de iluminat. Subit, de el s-au apropiat trei persoane. Una purta o uniforma militara albastra, cu însemnele SUA. Celelalte erau doua fiin e mici si cenusii, cu ochii mari.
Acestea i-au fluturat prin fa a niste baghete lungi, confec ionate dintr-un material metalic. Vazându-le, lui Johannes i-a venit sa ipe, dar din gura nu i-a iesit nici un sunet. Nu se putea misca, si totusi a început sa le urmeze de-a lungul unor scari sculptate în stânca, care conduceau undeva în sus. În mintea sa s-a auzit o voce, care îi repeta continuu: „Nu- i fie teama. Urmeaza-ne”. Omul îmbracat în uniforma militara le urma la rândul lui. Al doilea lucru pe care si l-a amintit Johannes a fost o camera întunecata plina cu echipament. Fiin ele l-au asezat pe un scaun, i-au prins corpul cu curele si iau fixat capul pe un fel de suport. Speriat, era incapabil sa vorbeasca sau sa se miste. Dupa câteva ore, de el s-a apropiat un om îndesat si mic de statura, îmbracat într-o salopeta verde, care i s-a adresat în germana:
- În elegem ca i-e frica, dar aceasta senza ie va disparea în curând. Te afli într-o baza subterana americana. Loca ia precisa nu este importanta pentru tine acum. Ai ajuns aici din greseala, dar vom avea grija sa corectam acest lucru. Subit, poate din cauza socului, Johannes si-a recapatat glasul. El a început sa
vorbeasca, rostind greu cuvintele:
- Unde ma aflu, va rog?
- Acest lucru nu este important pentru tine.
- Va rog, lasa i-ma sa ma întorc la familia mea. Va spun tot ce dori i sa afla i.
- Familia ta a murit. Suntem în anul 1960. Tot ce cunosti a disparut.
Germania a pierdut razboiul si to i superiorii tai au fost executa i. Johannes si-a închis ochii si a gemut. Cu siguran a, traia un cosmar îngrozitor. Din pacate, cosmarul a continuat, devenind chiar mai amenin ator odata
cu apari ia unei fiin e înalte, fara par, cu ochii mari, albastri, care i-a luat locul omului scund. Avea o înal ime de aproximativ 2,30 metri. Era foarte supla, avea barbia ascu ita si pielea extraordinar de alba. Creatura nu i-a vorbit, dar i s-a adresat telepatic, direct în mintea sa.
- Nu te teme. Te vom trimite într-un loc unde te vei sim i mai bine.
În continuare, creatura a atins niste butoane pe un panou de control. Prin corpul lui von Gruber au trecut curen i electrici cu o intensitate ce parea sa depaseasca câteva mii de volti. A intrat în convulsii violente, dupa care s-a linistit. A simit cum aluneca printr-un tunel de lumina, la capatul caruia a fost întâmpinat de
niste fiin e angelice, absolut minunate, care i-au strâns mâinile. A urmat  recapitulare a vie ii sale, si-a adus aminte de vie ile anterioare si a sim it un regret profund pentru faptele rele pe care le-a facut, dar si o mare fericire pentru cele bune. I s-a spus apoi ca trebuie sa încheie o misiune importanta pe pamânt. I s-a aratat o
femeie care nastea într-un spital recent construit. Pâna sa-si dea seama ce se întâmpla, s-a trezit din nou în tunelul de lumina, îndreptându-se în viteza catre femeie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu