despre acceleratorul de la cern si multiuniversurile..

Este de-a dreptul  o binecuvantare pentru umanitate existenta unor oameni  de talia vizionarului Petre Razvan care incearca sa inteleaga inaintea altora cum este structurat universul, dar mai presus de toate  care incearca sa  explice prin rationamente pertinente existenta unor energii si entitati putin palpabile.Tot respectul,admiratia ,consideratia si dragostea mea.Sper ca DUMNEZEU sa-i lumineze in continuare caile pentru ca la randul sau sa ne instruiasca si pe noi,cei din linia a 2 a.Asa cum fiecare are o melodie preferata la un moment dat al existentei lui, in acelasi mod melodia mea preferata este acum acest articol.....

MARELE ACCELERATOR DE PARTICULE SUBTERAN SI SUPRADIMENSIUNILE

 - Evenimentul care va unifica stiinta cu ezoterismul -

Foto 1: În interiorul marelui accelerator de particule

Marele experiment de la Geneva a fost repornit. Presa scandaloidã a reînceput isteria: "Dacã ceva nu merge bine, Europa riscã sã fie înghititã de o gaurã neagrã!. Oare pentru asta s-au cheltuit 1 miliard de euro si au colaborat 7000 de fizicieni din toatã lumea?!"
Este cel mai costisitor experiment al fizicii, dar cu o mizã pe care necunoscãtorii nu o înteleg. S-a spus cã experimentul va reface conditiile imediat ulterioare Big Bang-ului care a creat lumea. Ei, si ce? S-a mai spus cã astfel se va valida binecunoscuta teorie a corzilor (string theory). Mare scofalã! Ei bine, dragi semeni, trebui sã stiti cã teoria corzilor este dragã multor fizicieni, inclusiv lui Stephen Hawking (genialul savant paralizat si mut), fiindcã ea ar putea explica formarea universului din nimic si ar cuprinde într-o singurã ecuatie toate fenomenele posibile. Ar fi un eveniment stiintific epocal dacã "teoria totului" ar fi confirmatã. Se stie cã fizica modernã este alcãtuitã, în principal, din multã matematicã si imaginatie. Dar pentru a-si mentine statutul respectabil de stiintã, toate speculatiile sale trebuie validate prin experimente. Progresul teoretic actual este atât de mare, încât numai un experiment de talia celui care se desfãsoarã la Geneva, sub pãmânt, poate aduce un progres real, atât de mult asteptat în Fizicã.
Dar mai este ceva de adãugat, chiar si mai important. Teoria corzilor sustine cã spatiul nu are doar 3 dimensiuni (cele cu care suntem obisnuiti), ci mai multe, cel putin 9! Este drept cã savantii nu prea ne lãmuresc cum aratã celelalte 6 dimensiuni, dar acest lucru se poate corecta cu timpul. Însã ecuatiile teoriei sunt precise si clare: spatiul are nevoie de cel putin 9 dimensiuni pentru a exista. Nu e nici un dubiu. Prin urmare, dacã experimentul de la Geneva va reusi, iar teoria corzilor va fi validatã, vor trebui rescrise toate manualele de fizicã, mentionând negru pe alb cã SPATIUL ESTE MULTI-DIMENSIONAL. Iatã cã viziunile scriitorilor de Science-Fiction prind viatã si lumea întreagã va trebui sã se obisnuiascã cu ideea cã existã dimensiuni invizibile, în care pot exista forme de viatã inimaginabile deocamdatã.
Mutându-ne atentia acum în domeniul Ezoterismului, aici se stie de mult timp, de mii de ani chiar, cã spatiul este multi-dimensional. Face parte din ABC-ul ocultismului cã, pe lângã planul fizic, comun, mai existã planul sau lumea "etericã", invizibilã ochiului liber. Dincolo de eteric (adicã având o vibratie superioarã) existã lumea "astralã", care este si mai rafinatã; iar dincolo de ea existã lumea "mentalã", de o extrem de mare subtilitate. Aceste lumi coexistã în acelasi spatiu, fãrã a se deranja reciproc, ba chiar fãrã a se observa, fiecare dintre ele tinând de altã dimensiune, de altã vibratie fundamentalã. În fiecare dintre ele trãiesc fiinte specifice lumii respective. Aceasta este viziunea ezotericã, veche de când lumea. Nu mai este mult, poate câtiva ani, pânã când Fizica se va pune de acord cu Ezoterismul în aceastã privintã. Aceasta este marea mizã stiintificã, epistemologicã si spiritualã care se joacã acum la marele accelerator de particule de la CERN-Geneva.
Stiinta ultimelor decenii a rãsturnat paradigma fizicii clasice. Astãzi, chiar si la nivel de liceu, se învatã despre mecanica cuanticã si rezultatele sale paradoxale. Se stie astãzi cã lumea atomicã, ce stã la baza realitãtii nostre aparent "solide", nu este deloc solidã si stabilã, cum ne-am fi imaginat. Nu! Distantele dintre atomi sunt comparabile cu distantele dintre planete si sisteme solare. Prin urmare, obiectele "solide" ale lumii materiale sunt alcãtuite în proportie de 99% din... vid. Alt exemplu, electronii nu urmeazã niste traiectorii în jurul nucleului atomic asemenea Pãmântului în jurul Soarelui. Nu! Electronii apar si dispar tot timpul în orbitele lor circumatomice. Mai mult, teoria corzilor explicã cã electronii nu sunt niste particule, ci rezultatul rotirii în jurul propriilor axe a unor mini-corzi subcuantice... Alt exemplu, principiul de incertitudine al lui Heisenberg: nu putem cunoaste decât fie pozitia unei particule subatomice, fie viteza sa, niciodatã amandouã în acelasi timp. Prin urmare, la nivel atomic nu putem avea certitudini, ci doar probabilitãti. Alt exemplu, dualitatea corpuscul-undã: oricare particulã are asociatã o oscilatie (ba, recent, s-a stabilit cã si obiectele macroscopice respectã acest principiu dual). Prin urmare, lumina poate fi analizatã fie ca flux de fotoni, fie ca vibratii în spectrul electromagnetic. Nu putem spune cã lumina este ori particulã, ori vibratie, ci trebuie sã ne multumim cu compromisul de a spune cã este amândouã, în functie de ce ne intereseazã... Un experiment recent a confirmat cã douã particule cuantice, separate la un moment dat si trimise în colturi opuse ale universului, pãstreazã o legãturã simpateticã între ele, indiferent de distanta care le separã... Si mai incredibil, experimentele au arãtat cã particulele cuantice nu actioneazã mecanic si orb, ci dimpotrivã au un rudiment de constiintã, putând influenta experimentele într-un mod semnificativ statistic, interactionând cu intentiile experimentatorilor. Sunt doar câteva fapte si axiome stiintifice moderne, care ar trebui sã ne dea de gândit...
Aceste principii ale fizicii bulverseazã modul de gândire newtonian, liniar, pe care îl folosim în viata de zi cu zi. Noua paradigmã obligã la reformulãri filozofice si o abordare plinã de respect a cunoasterii ezoterice, spre care, neîndoielnic, se îndreaptã gândirea stiintificã a secolului 21. Ezoterismul oferã si metode practice de cercetare a dimensiunilor ascunse ale Spatiului, asa cã fizicienii pot beneficia imens din aceastã conlucrare. La rândul sãu, cunoasterea ezotericã ar fi validatã de stiinta oficialã, iesind astfel din conul sãu de umbrã (ocult) si nemaiputând fi respinsã pe motive religioase, ideologic-materialiste sau semidocte.

VIBRATII SI INFINITURI

Motto: ...infinituri cuprinse în alte infinituri... precum pãpusile rusesti...

Studiul micro-universului i-a apropiat pe fizicienii contemporani de celelalte dimensiuni spatiale, ascunse oricãror instrumente inventate pânã acum. Fiind infinit de mici, particulele subcuantice au fost gãsite întâi cu ajutorul aparatului matematic. Viitorul ne va arãta dacã pot fi si vizualizate.
Savantii au observat uimiti cã particulele subatomice fac parte dintr-o lume diferitã de cea fizicã, au un comportament diferit si, mai mult, par a avea chiar constiintã, una redusã, desigur, dar realã! Particulele cuantice par vii, cu personalitate, comparativ cu cele fizice - care sunt identice si interschimbabile. Aceasta concordã cu stiinta ezotericã, ce afirmã cã energia subtilã (numitã prana, qi, eter etc) este inteligentã, într-un mod rudimentar. Cei care practicã vindecãrile cu (bio)energie stiu cã energia pe care ei o introduc în corpul pacientului merge, ghidatã de propria ei inteligentã, cãtre locurile bolnave, într-un mod ce depãseste puterea noastrã de întelegere. Prin urmare, Fizica descoperã astãzi tocmai enigmaticele particule eterice, despre care savantii vorbeau încã de acum un secol, fãrã a avea atunci confirmãri experimentale.
Iatã un dublu rationament sintetic: Cum frecventa unei oscilatii este, prin definitie, invers proportionalã cu lungimea sa de undã, rezultã cã, cu cât câmpul de fortã vibreazã mai rapid, cu atât mãrimea particulelor sale fundamentale trebuie sã fie mai micã (comparabilã cu lungimea de undã). Si invers, cu cât descoperim particule mai mici (numite de fizicieni "cuantice") si având proprietãti evident diferite, înseamnã cã ele fac parte dintr-o ALTÃ LUME, numitã generic "subtilã", clãditã pe un câmp de o vibratie mai înaltã.
Coroborând Ezoterismul cu Fizica, putem trage o primã concluzie importantã. Lumea etericã, mai subtilã ca vibratie decât cea fizicã, este compusã din "particule", numite azi cuantice (etheroni), mult mai reduse dimensional decât atomii.
Cât de mici sunt etheronii? Sã considerãm cã electronul este o astfel de particulã etericã.

Notã: Fizica ne spune cã curentul electric este un nor electronic în miscare. Clarvãzãtorii spun cã el apare ca un flux eteric. Sunt douã perspective diferite care se confirmã reciproc, rezultând cã electronii sunt particule eterice. Poate cã electronul nu este cea mai micã particulã etericã, dar pentru a scurta speculatiile, îl vom lua drept referintã.

De obicei, se considerã cã un electron este un punct fãrã mãrime, desi unele experimente au dat o valoare maximã a electronului de 10^-22 metri. Tinând cont cã ordinul de mãrime al atomilor fizici este de 10^-10 metri, atunci putem presupune, pentru scopul limitat al acestei lucrãri,  cã un "atom" eteric sau "etheron" ar fi de un bilion de ori mai mic decât un atom fizic (10^-12).

Notã: Într-un documentar stiintific, un indian nativ american conducea echipa de filmare printr-o pãdure. S-au oprit lângã o piatrã ciudatã, despre care tatãl povestitorului îi povestise în copilãrie cã, fiind rãnit la o vânãtoare si aflându-se în pragul mortii, îi salvase viata. Indianul vãzuse cum din piatrã iesiserã niste oameni miniaturiali, pitici, care îi oblojiserã rãnile. Dupã o zi si o noapte, indianul îsi reveni complet, rãspândind vestea despre "piatra sacrã". Putem explica aceastã întâmplare (si multe altele similare din toate traditiile pãmântului) prin faptul cã acei pitici (gnomi, in traditia ezotericã) sunt locuitori eterici, a cãror comunitate poate încãpea lejer într-un loc de dimensiunile unei pietre. Deci piatra nu ar fi doar o poartã interdimensionalã, ci în ea ar putea încãpea o întreagã lume etericã.

În Ezoterism se vorbeste despre suprapunerea, prin interpenetrarea în acelasi spatiu, a celor 4 sau mai multe planuri existentiale, datoritã vibratiilor fundamentale diferite. Gânditorii contemporani au considerat cã, dacã cosmosului fizic îi spunem uni-vers, atunci întregii Creatii multi-dimensionale i se potriveste numele de multi-vers. Fizica cuanticã a înglobat deja paradigma info-energeticã. Cãrti precum "Tao of Physics", si multe altele care i-au urmat, au revelat legãtura cu Ezoterismul si potentialul spiritual al stiintei moderne.

Citat din "Autobiografia unui yoghin", cap.43 - descrierea pe care Sri Yukteswar o face multiversului:
"Întregul univers fizic, desi pare infinit pentru oameni este, analogic vorbind, suspendat precum o micã cabinã (nacelã) solidã, la aeronava giganticã a universului astral. Nenumãrate sunt într-adevãr galaxiile materiale care se gãsesc împrãstiate în puzderia stelelor si constelatiilor, dar cu mult mai numeroase sunt galaxiile si constelatiile universului astral, ale cãror sisteme solare au planete astrale incomparabil mai frumoase si mai uluitoare decât acelea ale voastre;...
Pentru a întelege lumea mentalã-cauzalã, ce existã la linia de demarcatie dintre materie si spirit, ar trebui sã se detinã o imensã putere de concentrare mentalã, care ar permite sã se vizualizeze, închizându-se ochii, atât cosmosul fizic, cât si cosmosul astral, în întreaga lor imensitate - aeronava astralã luminoasã si micuta sa cabinã solidã sau fizicã -, ca existând doar în gândire (care ar fi deci comparabilã, în aceastã alegorie, cu întreaga atmosferã terestrã – n.n.)."

Cele discutate mai sus în legãturã cu raportul dimensional dintre fizic si eteric poate fi extrapolat la raportul dintre eteric si astral, apoi la raportul dintre astral si mental. Prin urmare, dacã atomul ne apare ca fiind infinitezimal în lumea fizicã, atunci "etheronul" ar fi sub-infinitezimal, iar "astralonul" ar fi sub-sub-infinitezimal, iar "mentalonul" ar fi sub-sub-sub-infinitezimal. (În lipsa altor denumiri consacrate, am folosit acesti termeni inediti.) Vorbim deci de infinituri cuprinse în alte infinituri, precum pãpusile rusesti!

Fig. 1: Infinituri în infinituri

Aici ne cam pierdem... Mintea omeneascã nu a fost proiectatã sã jongleze cu infiniturile. Este o sarcinã pentru Mintea lui Dumnezeu. DUMNEZEU ESTE "STÃPÂNUL INFINITURILOR". El poate baleia multiversul cu mintea Sa, într-o fractiune de clipã, de la infinitul mental cel mai mic pânã la infinitul fizic cel mai mare...
CÎT DE MARE ESTE DUMNEZEU? Dumnezeu nu este creat si nici material, dar dacã am dori sã Îl plasãm undeva în acest model al infiniturilor suprapuse, El ar fi cea mai micã fiintã, infinit mai micã decât cel mai mic atom mental, nedetectabilã si de neatins. Dumnezeu este cea mai simplã fiintã, iar omul, printre cele mai complexe. Complexitatea sa armonioasã îl face pe om o fiintã frumoasã, dar simplitatea frumusetii lui Dumnezeu este inegalabilã, este frumusete în stare purã, dupã cum mãrturisesc toti misticii.
Acum, cã ne-am trezit a fi atât de "mari" comparativ cu Dumnezeu, un soi de orgoliu pare sã ne cuprindã... Dar sã nu ne lãsãm coplesiti de el! Nu se poate spune cã infinitul mare este superior infinitului mic. Acest lucru este usor de înteles fie si numai dacã ne gândim cã, în universul fizic, miscarea si transformarea corpurilor ceresti gigantice nu e decât rezultatul unor fenomene la nivel atomic. Mãretia Soarelui e datoratã reactiilor de fuziune nuclearã s.a.m.d.  Mai mult, legile Ezoterismului ne spun clar: planurile mai înalte vibrational conditioneazã si controleazã pe cele mai grosiere. Cum s-ar spune, planul eteric are controlul planului fizic. Este deci invers decât mintea obisnuieste sã rationeze: cu cât esti infinit mai mic, cu atât ai o putere sporitã asupra infinitului mai mare! Ciudat, nu? Pe mãsura inteligentei divine...
Alt paradox: venind dintr-un plan vibratoriu mai înalt (cu dimensiuni minuscule) te poti dilata la dorintã pânã la dimensiunile planului inferior ca vibratie, dar posedând dimensiuni mai mari. De exemplu, o fiintã etericã, relativ minusculã în forma ei originalã, se poate extinde pânã la dimensiunile unui om, dacã vrea neapãrat sã se facã vizibilã (vezi exemplul de mai sus, cu "piatra sacrã" a indienilor americani). Cum reuseste asta? Îsi pãstreazã neschimbat tiparul, matricea legãturilor dintre atomii eterici, dar mãreste distanta dintre ei în mod proportional (ceea ce, în matematicã, se numeste "izomorfism").
În stiinta strãveche Yoga se vorbeste despre marile puteri supranaturale (siddhi) care sunt accesibile constiintei yoghinului avansat. Se spune cã acesta se poate face mare cât universul sau mic cât atomul. De fapt, este vorba despre Constiinta cãutãtorului spiritual, care poate merge chiar si mai în profunzimile creatiei, pânã la mini-dimensiunile astrale sau chiar cele micro-mentale (prin dedublãri astrale si mentale). Prin urmare, Constiinta în starea ei originalã, dumnezeiascã, are dimensiuni chiar mai mici decât atomii mentali, ea apartinând lumii spiritului pur. Constiinta umanã este de natura Spiritului, iar Spiritul este de natura lui Dumnezeu, infinit de mic, dar cu cea mai înaltã vibratie posibilã.
Am spus cã Dumnezeu ar fi cel mai mic punct imaginabil (mai degrabã in-imaginabil pentru mintea omului). Cum oare a creat El atunci infiniturile, mult mai mari decât El? Si mai ales cum le poate controla de la acel nivel sub-sub-sub-sub-infinitezimal? Acestea sunt întrebãri care ne "opresc mintea în loc". Minea obisnuitã nu poate opera cu infiniturile, îi este practic imposibil! Iatã de ce suntem datori cu un profund respect si admiratie în fata STÃPÂNULUI INFINITURILOR!
Mintea a inventat cuvântul "infinit" pentru a-si autodefini limitele cuprinderii sale. Numai Constiinta spiritualã poate experimenta direct "infinitul", pentru ea nefiind nimic de necuprins, fie mare, fie mic. (Vezi diferenta dintre minte si constiintã în articolul Modelul trinitar al psihicului.) Cu aceastã minte limitatã nu putem întelege inteligenta divinã, chiar apelând la toate computerele din lume. Doar fãcând mintea sã tacã am putea accede la o inteligentã superioarã (supra-mentalã) cu care sã întelegem Marele proiect cosmic si locul nostru în el. Dumnezeu poate fi înteles doar în liniste, în tãcerea gândurilor. (Despre supra-mintea astralã si cea mentalo-cauzalã puteti citi în cartea Modelul unificator al psihicului normal si paranormal.)

Notã: Totusi, cum am putea sã intuim ordinele de mãrime care descriu acest multivers?
Reluând afirmatia de mai sus, cã lumea etericã ar putea fi "mai extinsã" de 10¹² (un bilion) de ori decât cea fizicã, sã abordãm chestiunea numeric. La acest raport, un sistem solar eteric, în miniaturã, similar cu al Soarelui nostru ar putea fi cuprins în orbita unui atom fizic! Calea Lactee etericã ar fi de mãrimea unui om fizic! Iar întregul univers eteric (dacã ar fi proportional cu cel fizic observabil) s-ar întinde de la Pãmânt la Soare. Vã dati seama cât s-ar mai putea extinde lumea etericã pânã sã umple Tot Spatiul...!

[Am folosit urmãtoarele date aproximative: Distanta de la Pãmânt la Soare = 10¹⁰ metri; Diametrul sistemului solar = 10¹³ metri; Diametrul galaxiei = 10²¹ metri; Diametrul universului cunoscut = 10³⁰ metri]

Acum, între noi fie spus, în perceptia omului obisnuit, orasul în care el locuieste este "foarte mare", iar tara are o dimensiune "giganticã", dacã ar strãbate-o la pas. Ce depãseste aceastã limitã este pur si simplu ignorat...

Foto 2: Una dintre sutele de miliarde de galaxii ale universului observabil

 

EXPLICAREA UNOR FENOMENE PARANORMALE

Motto: Ceea ce pare a fi paranormal în stiinta despre univers este cât se poate de natural în stiinta despre multivers.

Einstein a demonstrat cã masa este echivalentã cu energia, una putându-se transforma în cealaltã. Vibratia este proportionalã cu energia. Vibratie mai joasã înseamnã energie joasã, deci masã si dimensiuni mari. Particulele fizice sunt mentinute ca substantã masivã prin coborârea vibratiei/energiei eterice. Substanta fizicã este o energie "înghetatã".
Sunt uimitoare fenomenele de de-materializare, relatate în decursul timpului de diversi martori de pe tot întinsul globului (sau poate ati auzit de "Experimentul Philadelphia"!). Este poate cea mai clarã dovadã cã existã si alte dimensiuni ascunse privirii mioape a omului.
În figura de mai jos vom încerca explicarea fenomenului pe baza cunostintelor deja acumulate de cititori în paragrafele anterioare. Sã luãm exemplu unei molecule de apã, formate dintr-un atom de Oxigen (O) si doi atomi de Hidrogen (H, H). Aparitia moleculei si a atomilor componenti se datoreazã unei "matrici eterice", adicã unui tipar identic ca formã din dimensiunea etericã, invizibilã. La rândul sãu, aceastã matrice etericã este generatã de o "matrice astralã", de nivel si mai înalt.

Fig. 2: Explicatia fenomenului dematerializãrii si rematerializãrii

Faza 1:
Forma fizicã apare datoritã unei "presiuni creatoare" (simbolizatã p=1) venitã din planurile divinitãtii, care face ca multiversul sã existe. Aceastã presiune obligã o parte dintre particulele eterice sã îsi încetineascã vibratia, transformând energia lor în masã fizicã. Fãrã aceastã presiune creatoare continuã, particulele fizice s-ar "evapora" instantaneu în planul eteric.
Faza 2:
Dacã dorim de-materializarea moleculei de apã, atunci nu avem decât sã micsorãm presiunea creatoare (simbol p=0,5) pânã la o valoare la care putem pãstra matricea etericã neschimbatã, izomorfã, dar fãrã a manifesta si particulele fizice aferente. Pentru un observator din lumea fizicã, obiectul a dispãrut din fata ochilor.
Faza 3:
Pentru a re-materializa obiectul dispãrut (fie în acelasi loc, fie în alt loc din spatiul fizic) nu avem decât sã readucem presiunea creatoare la valoarea nominalã (p=1), prescrisã de Marele Proiectant. În acest moment, se vor genera noi atomi fizici sub presiunea planului eteric, care vor reface în detaliu obiectul sau fiinta care dispãruse pentru moment, fãrã a-si pierde functionalitatea.

Observatii

   În timpul fazei 2, matricea etericã devine un obiect concret al lumii eterice, putându-se deplasa la dorintã în acest plan. Este explicatia fenomenului de teleportatie. Materializându-se la loc, el dispare privirii locuitorilor eterici, dar reapare în planul fizic. Datoritã vibratiei mai înalte din planul eteric, obiectele se pot deplasa în el mult mai repede comparativ cu cel fizic. Astfel, navele spatiale pot cãlãtori cu viteze superluminice translatându-se temporar în planul subtil si apoi revenind la punctul dorit.
   Multe tipuri de particule cuantice recent descoperite sunt extrem de instabile, creându-se si dispãrând fulgerator, spre uimirea savantilor, care încã nu înteleg rostul acestui du-te-vino. Practic, constatãm cã fenomenele fizice sunt tesute pe urzeala retelei eterice.
   Fizica actualã se preocupã tot mai intens de obtinerea energiei din "vid", adicã din eter. Vidul este plin de prana (eter), care ne asteaptã sã îi micsorãm vibratia pânã la nivelul la care putem colecta energia obtinutã si retransforma-o în alte forme de energie usor utilizabilã.
   Sunt oare electronii, protonii si neutronii stabili si eterni? Aceste particule se combinã în tot felul de atomi si molecule, realizeazã tot genul de reactii fizice si chimice, pãstrându-si atributele si structura. Dar aceasta doar pânã în momentul când au "nenorocul" de a ajunge în locuri stranii din univers precum pulsarii, quasarii, gãurile negre, acceleratorul de particule de la CERN s.a., unde sunt descompusi în particule eterice elementare si reamestecati într-o supã creatoare proaspãtã. Deci eternitate nu existã pentru particulele fizice.
   Se sustine astãzi cã gravitatia este un efect al curburii spatiului tridimensional într-o a patra dimensiune. Acum stim cã aceastã dimensiune enigmaticã existã, fiind cea etericã. Prin urmare, levitatia poate fi obtinutã controlând fenomenul gravitatiei din planul eteric care o genereazã.
   Întelepciunea anticã hindusã ne învatã cã Dumnezeu manifestã si sustine permanent Creatia prin vibratia primordialã AUM. Pentru ca aceastã intentie sã se manifeste, Brahman a creat Spatiul (unde sã se desfãsoare jocul) si Timpul (în care sã aibã loc transformãrile lumii). Pe baza modelului prezentat în acest capitol putem întelege cã, dacã Divinul ar suspenda pentru o clipã presiunea creatoare (p=0), atunci multiversul ar dispare instantaneu. De fapt, tot din bogata traditie hindusã aflãm cã este posibil ca asa sã se si întâmple! Conform unor tratate mistico-stiintifice, se pare cã Divinul emanã si resoarbe în fiecare clipã multiversul. Presiunea sa creatoare nu ar fi deci continuã, ci pulsatorie. Teoretic, acest lucru ar putea fi adevãrat, fiindcã la fiecare resorbtie a multiversului, el ar rãmâne fixat în memoria divinã în toate amãnuntele pânã la urmãtoarea emanatie creatoare, când îsi reia existenta din momentul anterior, fãrã ca fiintele multiversului sã constate aceastã "gaurã în timpul divin" prin care au trecut, prin care trec permanent. Deci multiversul ar fi generat de un fel de "lampã stroboscopicã", succesiunea clipelor de existentã realã fiind determinatã doar de fractiunile în care "se face luminã"... Cine poate sti, decât Dumnezeu!?

Rãzvan Petre
25 noiembrie 2009

ANEXE:

Intuitia fractalilor în mistica apuseanã.

Auguries of Innocence (fragment)

William Blake (1757-1827), poet, pictor

To see a world in a Grain of Sand
And a Heaven in  Wild Flower,
Hold Infinity in the palm of your hand
And Eternity in an hour.