principiul incertitudinii...

Dupa cum uni dintre dvs. cunosc ,principiul incertitudinii se refera la faptul ca la nivel cuantic nu putem sa determinam valorile relative(masa,viteza,energie) ala unei particole fara sa influentam rezultatul prin insusi masuratoarea propriuzisa(sau putem masura fie viteza unei particole,fie masa acesteia dar nu amandoua in acelasi timp))dar haideti sa vedem opinia autorului (exprimata intr-o maniera plastica si mai ales hilara )referitor la aplicabilitatea principiului la nivel micro si macrocorpuscular...În fizica cuantica exista, cum se stie, „principiul incertitudinii”. Una dintre consecintele sale este urmatoarea: încalcînd pentru un moment legea conservarii energiei, o particula poate „împrumuta” din nimic energie pe care nu o restituie imediat, ci dupa un interval de timp relativ scurt. Cu cît particula e mai mica, cu atît împrumutul poate fi mai generos si poate dura mai mult.Si, cum energia e masa, rezulta ca pot aparea, pentru un scurt rastimp, asa-numite „mase virtuale”: particule a caror existenta în ansamblu e „împrumutata” si care dispar apoi, fara vreo urma. Ce trebuie retinut e ca „fluctuatia” asta de energie si masa e cu atît mai importanta si dureaza cu atît mai mult, cu cît particula e mai mica. În lumea cuantica, cei mici si foarte mici sînt fericiti – cel putin asa îmi închipui! Nimeni nu-i poate supraveghea strict, nu poate depista unde sînt ei exact; ei se sustrag oricaror masuratori precise si „împrumuta” cînd nu te astepti deopotriva energie si masa, amînînd restituirea lor si trecînd cu dezinvoltura de la virtualitate la realitate si înapoi, fara sa poata fi sanctionati pe loc de legea aspra a conservarii. Ah, cît mi-as dori sa fiu un electron sau un cuarc – asta daca nu mi se da voie sa fiu chiar un neutrin!Cîta libertate la prichindeii aia!Vorbesc asa, fiindca am un of. În lumea noastra mare lucrurile stau cu totul altfel. Nu ca nu ar functiona si aici „principiul incertitudinii”, nu ca „fluctuatiile” si împrumuturile restituite la sfîntu’asteapta nu ar exista. (Întelegeti ca ma refer acum la bani, ca doar ei sînt energia noastra!) Dar aici, principiul functioneaza pe dos decît în buna lume cuantica. Acolo sa fii mic era bine. La noi, invers. Cînd esti mic, primesti greu un biet împrumut si platesti de îndata cu chin si jale. Fereasca Dumnezeu sa întîrzii! Nici o „fluctuatie” nu e permisa! Daca nu poti plati, te fugaresc cu portareii, îti pun poprire pe bunuri, pe casa si te lasa ca vai de lume. De vrei sa fugi, te prind. Pozitia ti-o cunosc cu precizie si creditorii pun repede mîna pe tine. Dar daca esti un mogul mare-tare, obtii mai întîi împrumuturi imense, apoi, cînd e sa le restitui si nu poti sau nu vrei, capeti amînari, termene de gratie, scutiri – pe scurt, dispui de „fluctuatii”. Cu cît esti mai mare, cu atît vei restitui mai încet si mai tîrziu. Vii cu avocati sa te apere în procese ce dureaza cu anii, cumperi jurnalisti care sa te prezinte drept o victima, cumperi politicieni care fac legi în favoarea ta.Banii împrumutati dispar apoi în conturi fantoma, ba devii tu însusi o particula fantomatica, o virtualitate care îsi prelungeste indefinit împrumutul de substanta din nimic. Fugi prin lume liber ca un miuon prin „camera de ceata”. Nici DNA-ul, nici Interpolul nu-ti pot depista pozitia pe mapamond, de vreme ce „principiul incertitudinii” lucreaza de zor pentru tine! Asa cum nu poti închide un electron într-un loc prea minuscul, nu-l poti tine la închisoare pe un astfel de „om mare” prea mult timp...De aici si regula: ca sa aveti de partea voastra principiul incertitudinii, straduiti-va sa aveti masa”, cît mai multa „masa”! Asta, daca v-ati decis sa traiti totusi printre oameni si nu printre cuarci bottom si neutrini taonici! La treaba, deci!articol preluat din reviista 22