Un explorator american si-a propus sa plece nu peste mult timp intr-o aventura fara precedent, o calatorie spre centrul Pamantului sau, mai bine zis, in interiorul Pamantului, pentru a descoperi daca se afla ceva acolo. Speranta sa marturisita este aceea de a demonstra ca planeta noastra e goala pe dinauntru.
Steve Currey nu este primul care crede ca Terra nu este un corp compact, asa cum am invatat la scoala, ci adaposteste alte civilizatii, eventual misteriosii extraterestri pe care ii cautam aiurea, in cine stie ce colt al universului, cind ei se afla chiar sub picioarele noastre...
Dupa alte pareri, in lumea din interiorul Pamantului se poate patrunde prin numeroase alte locatii, multe zone ale lumii fiind brazdate de galerii subterane ale celor de dinauntru, ce ajung foarte aproape de cele ale minelor noastre. De altfel, unele relatari despre fiintele din interiorul planetei provin chiar de la mineri. Spre exemplu, in 1945, in urma unei explozii la mina Belva, din Kentucky, Statele Unite, cativa oameni ramasi prizonieri in subteran au povestit ca au vazut o usa deschizindu-se, prin care au primit aer proaspat. Incaperea ce se intrezarea dincolo de usa era bine luminata si din ea a venit o fiinta ciudata, care i-a asigurat ca vor fi salvati. La vremea respectiva s-a vorbit despre un adevarat miracol, insa, dupa cum au povestit minerii, fiinta nu avea nimic angelic ori supranatural, semanind mai degraba cu un taietor de lemne.
Un incident similar s-a petrecut si la o mina din Shipton, Pennsylvania, insa cei doi muncitori implicati in drama nu au putut spune cu certitudine daca fiintele pe care le-au vazut erau reale sau supranaturale. In 1963, doi mineri americani, David Fellin si Henry Thorne, au descoperit o poarta intr-un perete al galeriei, iar in spatele acesteia se gasea o scara ce parea a fi din marmura.
In 1980, o revista de ufologie descria pesterile din adincul muntelui Sombrero din Mexic, in interiorul carora se aud zgomote similare celor facute de generatoarele hidroelectrice. Mai multi mineri din Anglia au povestit, la rindul lor, despre zgomotul de utilaje pe care il aud in unele galerii. Antropologul american James McKenna a trait o experienta ciudata in timp ce explora un sistem de pesteri din Idaho. Dupa ce au coborit sute de metri in adincuri, McKenna si oamenii sai au auzit tipete si gemete. Mergind in directia zgomotelor, ei au dat peste niste schelete, aparent umane, insa nu si-au putut continua calatoria, atmosfera fiind irespirabila.
Scepticii incadreaza povestirile despre sistemele de tuneluri de origine necunoscuta, aflate sub orasele noastre, la categoria legende urbane, insa relatarile sint atit de numeroase si parvin din locuri atit de diferite incat e imposibil sa nu te puna pe ginduri.
In 1967, presa internationala relata despre descoperirea in Ungaria, sub orasul Eger, a unei retele de tuneluri, totalizand 90 km, despre care nu se stie cand si cine le-a construit, dar a caror realizare denota cunostinte avansate de inginerie. O relatare similara vine din Argentina, insa acolo, se spune, din tunelurile subterane, acoperite cu inscriptii indescifrabile, au iesit creaturi ciudate, de 3 m inaltime, cu antene pe cap si avind forma unor... roti.
Altii vorbesc despre o vasta retea de galerii subterane aflate sub desertul Mojave, din California. Mai mult decit atat, zona ar fi brazdata de cinci mari rauri subterane, iar testele cu marcatori chimici facute de Directia de apa si canalizare din Los Angeles au aratat ca una dintre ape se varsa in Oceanul Pacific, printr-o deschizatura a peretului continental aflata sub nivelul apei. Una dintre teoriile fundamentale ale stiintei spune ca acolo unde exista apa poate exista si viata, acesta fiind, spre exemplu, motivul pentru care cercetatorii s-au entuziasmat descoperind ca pe Marte exista apa. Daca pe Marte apa arata ca a existat viata, acest lucru e posibil si in interiorul Pamantului. O alta cale de aprovizionare cu apa a celorlalti paminteni a fost descoperita pe fundul oceanului, intre Panama si insulele Galapagos. Cantitati mari de apa sint practic absorbite printr-o deschizatura care nu pare a fi de origine naturala.
Teoria ca Pamantul ar putea fi gol in interior nu este deloc noua, precedind cu citeva secole epoca de maxima inflorire a fenomenului OZN. Unul dintre primii oameni de stiinta care au avansat aceasta ipoteza a fost astronomul si matematicianul englez Sir Edmund Halley (1656-1742). In opinia sa, Pamantul are o crusta de 800 km grosime, iar in interior se afla trei sfere mai mici, una in interiorul celeilalte, separate de o atmosfera groasa de sute de kilometri. Abia cea mai mica dintre ele ar fi miezul solid si fierbinte pe care il numim centrul Pamantului. Halley credea ca sferele interioare ar putea fi locuite, iar lumina ar fi fost produsa prin mai multe metode, speculatiile sale mergand de la o atmosfera luminoasa, gratie compozitiei sale, pana la existenta unor sori. Reputatul fizician a ajuns la aceasta teorie in timp ce studia aparenta deplasare a polilor magnetici ai Pamantului. Dupa parerea sa, sfera exterioara (Pamantul pe care il locuim noi) se roteste mai rapid decit cele interioare, ceea ce cauzeaza variatiile proprietatilor magnetice ale Terrei.
Matematicianul si fizicianul elvetian Leonhard Euler (1707-1783) credea si el ca Terra e goala pe dinauntru. El a opinat ca in centrul Pamantului exista un miez solid stralucitor, ce serveste drept soare locuitorilor din adincuri. Savantul scotian John Leslie (1766-1832) credea ca in interiorul Pamantului se afla doi sori, pe care i-a botezat Pluto si Proserpina. In romanul sau, Calatorie spre centrul Pamantului, Jules Verne s-a inspirat in oarecare masura din teoriile lui Leslie.
Un alt sustinator al teoriei Pamantului gol, a fost John Symmes (1779-1829), care sustinea ca la ambii poli se afla deschizaturi uriase, de ordinul a mii de kilometri, prin care se poate patrunde in interior. Desi ideile sale au fost crunt ridiculizate la vremea lor, in ultimele decenii au circulat tot felul de fotografii, luate din avion sau satelit, ce infatiseaza pete misterioase in zona polilor. Unii spun ca acelea ar fi portile spre centrul Pamantului, in timp ce scepticii afirma ca sint simple fenomene atmosferice surprinse pe pelicula.
Teoriile au fost reluate secolul trecut in mai multe carti, ai caror autori ajungeau si ei la concluzia ca exista niste porti de acces la Polul Nord si Polul Sud, singurele diferente fiind intre estimarile privind dimensiunile acestora. Argumentele variaza de la calcule si comparatii astronomice, la marturii ale unor navigatori care au intilnit la poli zone cu temperatura mai ridicata decit e normal in acele locuri, anomalie provocata de aerul cald ce ar proveni de la lumea dinauntru. Alti exploratori sustin ca unele animale polare au obiceiul de a migra spre nord, in sezonul rece.
Aceasta, spun ei, inseamna ca animalele stiu ca vor gasi hrana la nord, ceea ce nu se explica decit daca luam in calcul tinutul din interiorul Pamantului. Potrivit aceleiasi teorii, mamutii inghetati descoperiti in Alaska si Siberia ar proveni din aceeasi lume, din care au iesit intimplator si au murit inghetati.
O carte mai recent aparuta pe acest subiect este cea scrisa in 1998 de Jan Lamprecht, Planetele goale, care reia multe dintre ideile mai sus-mentionate dintr-o abordare mai stiintifica. Potrivit autorului, portile de la poli ar fi de citeva sute de kilometri si nu s-ar afla fix la poli, ceea ce explica de ce nu au fost gasite de numerosii exploratori care au ajuns la Polul Nord si la Polul Sud. In plus, Lamprecht, ca si altii, crede ca exista o conspiratie ce urmareste sa ascunda acest lucru. Motivul, des intilnit in cercurile de ufologi, ar fi acela ca unele persoane/guverne au luat deja contact cu aceasta lume extra/intra-terestra, presupusa a fi mai avansata decit a noastra, si vor sa-si pastreze acest avantaj in fata celor care nu au facut-o.
Daca teoriile cum ca Pamantul ar putea fi gol nu se bucura de mare trecere in lumea stiintifica, aceea potrivit careia si Luna ar fi scobita pe dinauntru a stirnit un interes mult mai mare. In secolul trecut, la mijlocul anilor '70, doi importanti oameni de stiinta sovietici, Mihail Vassin si Aleksandr Scerbakov, au afirmat ca Luna ar putea fi, cel putin partial, goala pe dinauntru. In opinia lor, aceasta ciudatenie nu ar avea cauze naturale, ci ar fi opera unei civilizatii extraterestre care a scobit astrul noptii, transformandu-l intr-o uriasa nava spatiala, plasata pe orbita Pamantului. Unul dintre argumentele lor a fost acela ca sansele ca Luna sa fi fost capturata accidental de Pamint sint foarte mici, iar sansele ca aceasta sa se plaseze pe orbita circulara sint inca si mai mici. O alta observatie se refera la craterele de pe suprafata lunara, presupuse a fi rezultatul in urma impactului unor fragmente cosmice. Savantii sovietici afirma ca cele care au un diametru foarte mare ar trebui sa aiba si o adincime pe masura, ceea ce nu e cazul. Aceasta anomalie, spun ei, este cauzata de faptul ca sub scoarta lunara s-ar afla o platosa metalica instalata de extraterestri. In fine, un alt argument este acela ca atunci cind modulele lunare sau alte parti componente ale rachetelor s-au prabusit pe suprafata Lunii, zgomotul produs a fost asemanator cu al unui clopot (ori al unei sfere goale) si vibratiile s-au resimtit ore in sir.....Ma rog si multe si multe alte chestii pot continua la nesfarsit......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu