Calatoria interstelara ,Terraformarea ,Liftul spatial ,Scutul energetic ,Panaceul......

Lumea in care traim se afla intr-o evolutie continua, iar ultimul secol a adus vietii moderne schimbari mai mari decat au facut-o milenii de progres gradual inaintea sa. Avansul tehnologic, medical, stiintific si de orice alta natura se face exploziv, in salturi, iar visele de astazi reprezinta realitatile de maine. Lucrarile de anticipatie si filmele science-fiction au inceput deja sa reprezinte parca un itinerariu in lumea zilelor noastre, trasand de multe ori parcursul real al lucrurilor. Data fiind aceasta situatie, nu este prea hazardat sa speram in concretizarea sugestiilor din prezentarea ce urmeaza.

In acest articol

10. Calatoria interstelara

Calatoriile interstelare reprezinta, de ceva vreme, un concept cu ai carui parametri am fost destul de bine familiarizati prin intermediul lecturilor si al filmelor science-fiction. Termenul sugereaza deplasarea prin galaxie a unui vehicul spatial pe distante uriase, cu viteza luminii. Aceasta forma de transport este mult mai dificila decat calatoria interplanetara mai ales din pricina distantelor mult superioare care trebuie parcurse prin spatiu. Posibilitatea stapanirii unei asemenea tehnologii le-ar permite oamenilor sa atinga alte lumi, noi orizonturi si chiar sa colonizeze spatii indepartate ale galaxiei.

Se poate infaptui acest lucru? Cercetatorii NASA sunt de parere ca da, in masura in care doua importante cuceriri stiintifice vor fi facute: inventarea unei metode de propulsie care sa faca posibila atingerea vitezei maxime posibile in Univers si un nou mijloc de producere a energiei la bordul navei, care sa ofere autonomie infinita acesteia si sa asigure functionarea permanenta a tuturor echipamentelor. Problema resurselor alimentare este mai putin discutata, intrucat nu se ia in calcul, momentan, o astfel de calatorie cu echipaj uman la bord.

9. Terraformarea

Terraformarea, sau “imitarea vietii terestre”, reprezinta procesul ipotetic de modificare deliberata a conditiilor atmosferice, climatice, topografice, ecologice si geologice ale unei planete, spre a o transforma intr-un spatiu locuibil, care sa imite cat mai fidel conditiile necesare vietii de pe Pamant. Aceasta inventie ar fi una cu adevarat necesara daca se va ajunge vreodata la colonizari interstelare.

Poate fi realizata aceasta inventie? In teorie, da; cu ajutorul ecosintezei. Aceasta reprezinta procesul introducerii de specii intr-un anumit spatiu pentru umplerea niselor unui mediu destabilizat, cu scopul de a creste viteza de regenerare ecologica. Transformarea ar incepe prin schimbarea unui spatiu limitat, avand ca tel final modificarea unui intreg corp astral in suprafata utilizabila. Marte este considerata de multi specialisi candidata favorita de aplicare a “terraformarii”. S-au desfasurat multe studii referitoare la posibilitatea incalzirii Planetei Rosii si a transformarii atmosferei sale si se crede ca exista deja capacitatea tehnologica pentru a pune in practica o astfel de initiativa, dar realitatea economica actuala sa interpune vehement. Luate in calcul pentru implementarea unor proiecte asemanatoare mai sunt Luna si Venus.

8. Liftul spatial

Un lift spatial este o structura tehnologica aflata deja in faza de proiect, care ar servi transportarii oricarui tip de materie de pe suprafata unui corp celest direct in spatiu. Metoda este privita ca o alternativa viabila a folosirii rachetelor cosmice. Conceptul vizeaza, in linii mari, posibilitatea de deplasare pe verticala a unei structuri de tip cabina, care s-ar ridica de pe suprafata Pamantului pana pe orbita geostationara, desupra careia s-ar afla fixat un corp de contraforta. Ideea unui lift spatial dateaza din 1895, cand inventia a fost propusa de un anume Konstantin Tsiolkovsky, cel care i-ar fi atribuit si numele de “turnul Tsiolkovsky”. Acest dispozitiv ar facilita construirea in spatiu a diverselor echipamente sau utilaje, lansarea de sateliti si calatoriile pe orbita.

Se poate realiza? Cu siguranta. Abordarea cea mai plauzibila in clipa de fata este folosirea unui cablu sau a unui cordon de compozitie speciala, pe post de pripon sau de canal de circulatie. Acesta s-ar inalta din zona ecuatoriala a Pamantului catre un punct din afara orbitei terestre, unde ar fi conectat la o contragreutate, menita sa tensioneze cablul spre exteriorul planetei. Pe masura ce Pamantul se roteste, inertia de la capatul priponului, prin forta gravitatiei, va mentine cablul intins. Atunci, vehiculele ar putea sa urce pe cablu si sa atinga orbita fara a folosi propulsia unei rachete, ceea ce ar reduce considerabil costurile unei “lansari in spatiu”.

7. Scutul energetic

In fictiune, scuturile de energie reprezinta un soi de ambalaj invizibil de forta, menit sa protejeze un anumit corp impotriva armelor sau a elementelor, respingandu-le sau absorbindu-le impactul. Campul este proiectat pe suprafata sau in spatiul din jurul unui obiect si functioneaza, de obicei, prin absorbirea sau reflectarea energiei unui atac. Expunerea indelungata la astfel de atacuri slabeste campul si, eventual, il distruge, facand zona protejata vulnerabila in fata atacurilor.

Se poate realiza? Este discutabil. Oamenii de stiinta iau in calcul posibilitatea, dar o serie de obstacole trebuie depasite inainte ca aceasta inventie sa intre macar in faza de concept. In principiu, totul se rezuma la proiectarea energiei intr-o forma solida iar, odata realizat acest lucru, nu ar mai ramane decat un pas pana la concetizarea tehnologiei. Totusi, costurile implicate sunt colosale, iar conceptul depaseste abilitatile tehnologice actuale. S-au facut unele eforturi de realizare a unor scuturi protectoare, in cazul navelor cosmice care patrund prin campul magnetic al Pamantului. S-a procedat la crearea unui nor de plasma incarcata pozitiv in jurul navei, care ar stopa particulele incarcate pozitiv ale Soarelui sa atinga structura de otel a navei, dar nu se cunoaste exact stadiul evolutiv al proiectului.

6. Panaceul sau leacul suprem

Panaceul, denumit astfel dupa zeita greaca a vindecarii, Panacea, este un leac ipotetic, menit sa vindece toate afectiunile si sa prelungeasca viata. A fost asociat de alchimisti cu elixirul vietii si cu piatra filosofala. Desi este un concept iluzoriu, stiinta medicala lucreaza deja de ceva vreme la descoperirea unei astfel de retete ideale. Se crede ca ar fi leacul comun pentru cancer, HIV, virusuri, imbatranire, orice afectiune si tulburare.

Se poate produce? Teoretic, da. Timp de milenii, ideea a reprezentat numai un vis indraznet, dar stiinta medicala a zilelor noastre avanseaza posibilitatea ca panaceul sa devina o realitate in viitorul nu foarte indepartat. Progresele pe care medicina le face in genetica si in intelegerea sistemului imunitar acrediteaza tot mai mult aceasta idee cu fiecare nou an. Avand in vedere ritmul accelerat de evolutie a medicinei, daca este fezabil, panaceul va fi cu siguranta descoperit in perioada de fiintare a generatiilor actuale.

5-Campul antigravitational

Campul antigravitational sau antigravitatia reprezinta caracteristica unui obiect sau a unui loc de a exista intr-o stare de independenta completa fata de forta gravitatiei, adica in imponderabilitate. Nu se refera la combaterea fortei gravitationale prin opunerea unei forte de o alta natura, asa cum se intampla, spre exemplu, in cazul balonului cu heliu. Antigravitatia presupune ca resorturile fundamentale ale fortei gravitationale sa fie ori anulate ori inaplicabile locului sau obiectului prin intermediul unei interventii tehnologice. Campul antigravitational este un concept adesea mentionat in science-fiction, in special in contextul propulsarii navelor cosmice. Conceptul a fost introdus pentru prima oara in lucrarea “Primul om din Luna”, a lui H.G. Wells, iar din acel moment a reprezentat unul dintre subiectele favorite ale tehnologiei imaginative. Aplicatiile practice ale antigravitatiei ar insemna atat costuri reduse de transport cat si manipulare gravitationala in spatiu.

Se poate realiza? Pe scurt, raspunsul este nu. Totusi, exista teorii care par sa indice existenta sau macar posibilitatea aparitiei campului antigravitational in realitate. Una dintre cele mai cunoscute dovezi este efectul Biefeld-Brown. Acest efect nu reprezinta, tehnic, antigravitatia, dar ii imita oarecum efectele. Fenomenul a fost descoperit in 1928 de catre profesorul Biefeld impreuna cu colaboratorul sau T.T.Brown. Ei au constatat ca o particula incarcata electric , aflata in mijlocul unui spatiu puternic electrizat, va produce un camp de respingere in jurul sau.

4. Membrele bionice

Bionica este un termen care sugereaza fuziunea metodelor si a conceptelor folosite in biologie si inginerie, doua unghiuri foarte diferite de percepere a lumii si a mediului. In medicina, bionica reprezinta inlocuirea sau sustinerea organelor sau a altor parti din corp cu ajutorul unor versiuni mecanice. Implanturile bionice difera de protezele simple, mimand foarte fidel functionarea unui organ sau chiar perfectionand-o. In tehnologie, bionica sugereaza dezvoltarea unor tehnologii specifice care mimeaza adaptarea biologica la mediu. Experimentele au dus la realizarea unui material ce imita textura si rezistenta pielii de delfin, precum si a unor dispozitive de tip sonar, ce functioneaza pe principiul ecolocatiei liliecilor.

Se poate realiza? Da. Aceasta tehnologie este in plina dezvoltare de cativa ani si inca din stadii incipiente a cunoscut multe aplicatii reale. Exemplele de bionica inginereasca includ aparatele Velcro si reflectoarele “Cat’s eye” (Ochi de pisica), iar cele de bionica medicala numara, intre altele, inimile artificiale si aparatele auditive.

3. Reteaua municipala Wi-Fi la nivel global

Wi-Fi –ul municipal este conceptul de transformare a unui intreg oras intr-o Zona de Acces Wireless, avand ca scop suprem transformarea accesului wireless la Internet intr-un serviciu de nivel global. Acest lucru se realizeaza in mod normal prin furnizarea unei latimi de banda de Internet pe calea undelor ( Wi-Fi ) in portiuni mari ale unei zone municipale, sau chiar in intreaga regiune, cu ajutorul unei retele de emisie de mare acoperire. Aceasta chestiune presupune folosirea a sute de routere pozitionate in spatii publice, indeosebi pe stalpi utilitari.

Putem avea asa ceva? Aceasta tehnologie chiar exista in prezent in unele orase ale lumii. Totusi, nu este intalnita suficient de des incat sa poate fi considerata o retea globala. In general, o firma privata lucreaza in stransa legatura cu autoritatile locale pentru a construi o asemenea retea si a face operationala. Finantarea se face in egala masura de parti. Odata operationala, accesarea serviciului poate fi gratuita, suportata prin publicitate, furnizata printr-o taxa lunara achitata de fiecare utilizator sau prin diferite alte mijloace.

2. Tunelul transatlantic

Un tunel transatlantic este un tunel ipotetic care ar traversa Oceanul Atlantic intre America de Nord si Europa si ar suporta tranzitarea persoanelor sau a marfurilor cu ajutorul unui anumit mijloc de transport, la viteze uriase. Se vehiculeaza ca alegerea cea mai potrivita ar fi trenul magnetic, de tip maglev, si se sugereaza atingerea unor viteze colosale, de pana la 8.000 de kilometri pe ora. Implicatiile presupuse de un asemenea tunel sunt uriase, deoarece el ar comporta utilizarea unor tehnologii extrem de avansate si ar insemna parcurgerea distantei dintre Londa si New York in mai putin de o ora, adica in doar o fractiune din timpul si din costurile necesare in prezent.

Este un proiect realizabil? Planurile pentru un asemenea tunel nu au progresat din faza conceptuala si nimeni nu urmareste in mod activ un asemenea proiect. Principalele bariere care se interpun in calea construirii unui astfel de tunel sunt costurile – aproximativ 12.000 de miliarde de dolari si limitarea cunoasterii actuale a fizicii materialelor. Un tunel transatlantic ar fi de 215 ori mai lung decat cel mai lung tunel din lume si probabil ar costa de 3.000 de ori mai mult.

1. Colonizarea oceanelor

Colonizarea oceanelor reprezinta stabilirea permanenta a oamenilor in oceane. Asemenea concentrari umane ar putea pluti la suprafata apei, ancorate in solul oceanic, ar putea exista intr-o pozitie intermediara in apa, sau chiar pe solul oceanic. Avantajele colonizarii oceanice includ largirea suprafetei locuibile a Terrei si extind accesul la resursele naturale. Multe lectii invatate din colonizarea oceanelor s-ar dovedi, de asemenea, aplicabile colonizarilor spatiale. Oceanul este, cu siguranta, mai usor de colonizat decat spatiul si, de aceea, este primul pe lista, reprezentand o baza solida pentru abordarea celui de-al doilea.

Ne vom aventura intr-o astfel de cucerire? Da, dar trebuie luate in consideratie realitatile economice. Pentru a deveni autonoma, colonia trebuie sa aiba un randament de productie foarte bine raportat la intretinerea vietii in ocean. In timp ce ar salva costurile dobandirii de pamant, construirea unei structuri plutitoare, care sa supravietuiasca in apele oceanului, ar avea propriile costuri. Una dintre cele mai realistice posibilitati in ce priveste autonomia unei platforme oceanice ar fi producerea electricitatii prin tehnologie hidroenergetica.

civilizatia din interiorul pamantului ?!?....

 Un explorator american si-a propus sa plece nu peste mult timp intr-o aventura fara precedent, o calatorie spre centrul Pamantului sau, mai bine zis, in interiorul Pamantului, pentru a descoperi daca se afla ceva acolo. Speranta sa marturisita este aceea de a demonstra ca planeta noastra e goala pe dinauntru.
Steve Currey nu este primul care crede ca Terra nu este un corp compact, asa cum am invatat la scoala, ci adaposteste alte civilizatii, eventual misteriosii extraterestri pe care ii cautam aiurea, in cine stie ce colt al universului, cind ei se afla chiar sub picioarele noastre...

Dupa alte pareri, in lumea din interiorul Pamantului se poate patrunde prin numeroase alte locatii, multe zone ale lumii fiind brazdate de galerii subterane ale celor de dinauntru, ce ajung foarte aproape de cele ale minelor noastre. De altfel, unele relatari despre fiintele din interiorul planetei provin chiar de la mineri. Spre exemplu, in 1945, in urma unei explozii la mina Belva, din Kentucky, Statele Unite, cativa oameni ramasi prizonieri in subteran au povestit ca au vazut o usa deschizindu-se, prin care au primit aer proaspat. Incaperea ce se intrezarea dincolo de usa era bine luminata si din ea a venit o fiinta ciudata, care i-a asigurat ca vor fi salvati. La vremea respectiva s-a vorbit despre un adevarat miracol, insa, dupa cum au povestit minerii, fiinta nu avea nimic angelic ori supranatural, semanind mai degraba cu un taietor de lemne.
Un incident similar s-a petrecut si la o mina din Shipton, Pennsylvania, insa cei doi muncitori implicati in drama nu au putut spune cu certitudine daca fiintele pe care le-au vazut erau reale sau supranaturale. In 1963, doi mineri americani, David Fellin si Henry Thorne, au descoperit o poarta intr-un perete al galeriei, iar in spatele acesteia se gasea o scara ce parea a fi din marmura.
In 1980, o revista de ufologie descria pesterile din adincul muntelui Sombrero din Mexic, in interiorul carora se aud zgomote similare celor facute de generatoarele hidroelectrice. Mai multi mineri din Anglia au povestit, la rindul lor, despre zgomotul de utilaje pe care il aud in unele galerii. Antropologul american James McKenna a trait o experienta ciudata in timp ce explora un sistem de pesteri din Idaho. Dupa ce au coborit sute de metri in adincuri, McKenna si oamenii sai au auzit tipete si gemete. Mergind in directia zgomotelor, ei au dat peste niste schelete, aparent umane, insa nu si-au putut continua calatoria, atmosfera fiind irespirabila.
Scepticii incadreaza povestirile despre sistemele de tuneluri de origine necunoscuta, aflate sub orasele noastre, la categoria legende urbane, insa relatarile sint atit de numeroase si parvin din locuri atit de diferite incat e imposibil sa nu te puna pe ginduri.
In 1967, presa internationala relata despre descoperirea in Ungaria, sub orasul Eger, a unei retele de tuneluri, totalizand 90 km, despre care nu se stie cand si cine le-a construit, dar a caror realizare denota cunostinte avansate de inginerie. O relatare similara vine din Argentina, insa acolo, se spune, din tunelurile subterane, acoperite cu inscriptii indescifrabile, au iesit creaturi ciudate, de 3 m inaltime, cu antene pe cap si avind forma unor... roti.
Altii vorbesc despre o vasta retea de galerii subterane aflate sub desertul Mojave, din California. Mai mult decit atat, zona ar fi brazdata de cinci mari rauri subterane, iar testele cu marcatori chimici facute de Directia de apa si canalizare din Los Angeles au aratat ca una dintre ape se varsa in Oceanul Pacific, printr-o deschizatura a peretului continental aflata sub nivelul apei. Una dintre teoriile fundamentale ale stiintei spune ca acolo unde exista apa poate exista si viata, acesta fiind, spre exemplu, motivul pentru care cercetatorii s-au entuziasmat descoperind ca pe Marte exista apa. Daca pe Marte apa arata ca a existat viata, acest lucru e posibil si in interiorul Pamantului. O alta cale de aprovizionare cu apa a celorlalti paminteni a fost descoperita pe fundul oceanului, intre Panama si insulele Galapagos. Cantitati mari de apa sint practic absorbite printr-o deschizatura care nu pare a fi de origine naturala.
Teoria ca Pamantul ar putea fi gol in interior nu este deloc noua, precedind cu citeva secole epoca de maxima inflorire a fenomenului OZN. Unul dintre primii oameni de stiinta care au avansat aceasta ipoteza a fost astronomul si matematicianul englez Sir Edmund Halley (1656-1742). In opinia sa, Pamantul are o crusta de 800 km grosime, iar in interior se afla trei sfere mai mici, una in interiorul celeilalte, separate de o atmosfera groasa de sute de kilometri. Abia cea mai mica dintre ele ar fi miezul solid si fierbinte pe care il numim centrul Pamantului. Halley credea ca sferele interioare ar putea fi locuite, iar lumina ar fi fost produsa prin mai multe metode, speculatiile sale mergand de la o atmosfera luminoasa, gratie compozitiei sale, pana la existenta unor sori. Reputatul fizician a ajuns la aceasta teorie in timp ce studia aparenta deplasare a polilor magnetici ai Pamantului. Dupa parerea sa, sfera exterioara (Pamantul pe care il locuim noi) se roteste mai rapid decit cele interioare, ceea ce cauzeaza variatiile proprietatilor magnetice ale Terrei.
Matematicianul si fizicianul elvetian Leonhard Euler (1707-1783) credea si el ca Terra e goala pe dinauntru. El a opinat ca in centrul Pamantului exista un miez solid stralucitor, ce serveste drept soare locuitorilor din adincuri. Savantul scotian John Leslie (1766-1832) credea ca in interiorul Pamantului se afla doi sori, pe care i-a botezat Pluto si Proserpina. In romanul sau, Calatorie spre centrul Pamantului, Jules Verne s-a inspirat in oarecare masura din teoriile lui Leslie.
Un alt sustinator al teoriei Pamantului gol, a fost John Symmes (1779-1829), care sustinea ca la ambii poli se afla deschizaturi uriase, de ordinul a mii de kilometri, prin care se poate patrunde in interior. Desi ideile sale au fost crunt ridiculizate la vremea lor, in ultimele decenii au circulat tot felul de fotografii, luate din avion sau satelit, ce infatiseaza pete misterioase in zona polilor. Unii spun ca acelea ar fi portile spre centrul Pamantului, in timp ce scepticii afirma ca sint simple fenomene atmosferice surprinse pe pelicula.
Teoriile au fost reluate secolul trecut in mai multe carti, ai caror autori ajungeau si ei la concluzia ca exista niste porti de acces la Polul Nord si Polul Sud, singurele diferente fiind intre estimarile privind dimensiunile acestora. Argumentele variaza de la calcule si comparatii astronomice, la marturii ale unor navigatori care au intilnit la poli zone cu temperatura mai ridicata decit e normal in acele locuri, anomalie provocata de aerul cald ce ar proveni de la lumea dinauntru. Alti exploratori sustin ca unele animale polare au obiceiul de a migra spre nord, in sezonul rece.
Aceasta, spun ei, inseamna ca animalele stiu ca vor gasi hrana la nord, ceea ce nu se explica decit daca luam in calcul tinutul din interiorul Pamantului. Potrivit aceleiasi teorii, mamutii inghetati descoperiti in Alaska si Siberia ar proveni din aceeasi lume, din care au iesit intimplator si au murit inghetati.
O carte mai recent aparuta pe acest subiect este cea scrisa in 1998 de Jan Lamprecht, Planetele goale, care reia multe dintre ideile mai sus-mentionate dintr-o abordare mai stiintifica. Potrivit autorului, portile de la poli ar fi de citeva sute de kilometri si nu s-ar afla fix la poli, ceea ce explica de ce nu au fost gasite de numerosii exploratori care au ajuns la Polul Nord si la Polul Sud. In plus, Lamprecht, ca si altii, crede ca exista o conspiratie ce urmareste sa ascunda acest lucru. Motivul, des intilnit in cercurile de ufologi, ar fi acela ca unele persoane/guverne au luat deja contact cu aceasta lume extra/intra-terestra, presupusa a fi mai avansata decit a noastra, si vor sa-si pastreze acest avantaj in fata celor care nu au facut-o.
Daca teoriile cum ca Pamantul ar putea fi gol nu se bucura de mare trecere in lumea stiintifica, aceea potrivit careia si Luna ar fi scobita pe dinauntru a stirnit un interes mult mai mare. In secolul trecut, la mijlocul anilor '70, doi importanti oameni de stiinta sovietici, Mihail Vassin si Aleksandr Scerbakov, au afirmat ca Luna ar putea fi, cel putin partial, goala pe dinauntru. In opinia lor, aceasta ciudatenie nu ar avea cauze naturale, ci ar fi opera unei civilizatii extraterestre care a scobit astrul noptii, transformandu-l intr-o uriasa nava spatiala, plasata pe orbita Pamantului. Unul dintre argumentele lor a fost acela ca sansele ca Luna sa fi fost capturata accidental de Pamint sint foarte mici, iar sansele ca aceasta sa se plaseze pe orbita circulara sint inca si mai mici. O alta observatie se refera la craterele de pe suprafata lunara, presupuse a fi rezultatul in urma impactului unor fragmente cosmice. Savantii sovietici afirma ca cele care au un diametru foarte mare ar trebui sa aiba si o adincime pe masura, ceea ce nu e cazul. Aceasta anomalie, spun ei, este cauzata de faptul ca sub scoarta lunara s-ar afla o platosa metalica instalata de extraterestri. In fine, un alt argument este acela ca atunci cind modulele lunare sau alte parti componente ale rachetelor s-au prabusit pe suprafata Lunii, zgomotul produs a fost asemanator cu al unui clopot (ori al unei sfere goale) si vibratiile s-au resimtit ore in sir.....Ma rog si multe si multe alte chestii pot continua la nesfarsit......

experimentul philadelphia

  Originea „Proiectului Montauk” dateaza din anul 1943,când s-au realizat cercetari cu privire la fenomenul de invizibilitate la instalatiile radar, operatiune care s-a desfasurat la bordul distrugatorului USS
Eldridge.Datorita stationarii lui USS Eldridge în portul Navy Yard din Philadelphia, testele la care nava a fost supusa au fost numite „Experimentul Philadelphia”. Deoarece a reprezentat deja subiectul multor carti precum si al unui film de lung metraj, vom oferi aici doar o scurta sinteza a evenimentelor.Experimentul Philadelphia a fost cunoscut atât celor care conduceau operatiunile, cât si celor direct implicati sub numelede cod „Proiectul Rainbow”. Fusese gândit ca un proiect strict secret, care ar fi ajutat la încheierea celui de-al doilea razboi mondial. Premergator al tehnologiei stealth, „Proiectul Rainbow” experimenta o tehnica ce facea ca nava sa devina invizibila la detectarea prin radar. Invizibilitatea se obtinea prin crearea unui „scut” elctromagnetic care avea efect de redirectionare a undelor radar în jurul navei. Un „scut” electromagnetic are rolul de a schimba întregul câmp electromagnetic al zonei implicate în acest caz, cel din jurul navei USS Eldridge.Desi obiectivul experimentului era de a face ca nava sa fie nedetectabila prin intermediul radarului, el a avut un efect secundar drastic si total neasteptat. Nava a devenit invizibila pentru ochiul liber si a fost practic „extrasa” din continuumul spatio-temporal, pentru a reaparea brusc la Norfolk, în Virginia, la sute de kilometri distanta. Din punct de vedere material, proiectul a fost un succes, darîn ceea ce priveste oamenii implicati (adica echipajul de pe nava), el a însemnat o catastrofa. Cât timp USS Eldridge „a fost transportat” la Norfolk si înapoi, echipajul s-a aflat într-o stare de completa dezorientare. În mod evident, acele fiinte umane parasisera universul fizic, precum si tot ce era legat de acesta. La întoarcerea navei în Philadelphia Navy Yard (Portul Marinei Militare Philadelphia), unii membri ai echipajului erau contopiti cu peretii navei. Cei care au supravietuit se aflau întro stare mintala de dezorientare totala si groaza teribila. Ulterior, echipajul a fost disponibilizat, cu diagnosticul „nepotriviti din punct de vedere mintal”, dupa ce în prealabil membrii lui au petrecut o perioada de timp considerabila pentru a-si reface sanatatea. Cu acest „statut”, relatarile lor au fost usor de discreditat. Aceasta situatie a adus „Proiectul Rainbow” într-un mare impas. Desi se facuse o descoperire majora, nu era nici o siguranta ca fiintele umane puteau supravietui continuarii experimentului. Era mult prea riscant. Dr. John von Neumann, cel careconducea proiectul în acea perioada, fusese convocat sa lucrezela „Proiectul Manhattan”. Dupa cum se stie, acesta implica construirea bombei atomice care a încheiat, în cele din urma, cel de-al doilea razboi mondial. Desi nu este foarte sigur,vastele cercetari care începusera la „Proiectul Rainbow” au fost reluate spre sfârsitul anilor '40. Proiectul a continuat, culminând cu deschiderea unei porti în continuumul spatiotemporal la Montauk, în anul 1983. În cele ce urmeaza, va voi povesti cum eu, Preston Nichols, am ajuns sa descopar atât existenta acestui proiect, cât si uimitoarea mea implicare în cadrul sau, ca director tehnic.
La bordul navei din otel, marinarii îsi vedeau agita i de treaba, emotionati si îngrijorati. Li se spusese ca vor face parte dintr-un exerci iu secret, care va fi decisiv pentru rezultatul razboiului dintre Europa si Asia. Unii erau voluntari, al ii fusesera consemnati. Tuturor li s-a spus ca daca vor avea succes, vor intra în istorie ca cei care au salvat America si lumea întreaga. Ancorata în port, ascunsa ochilor curiosi, nava era monitorizata de toate celelalte vase din baza navala. Numerosi ingineri si savan i lucrau cu înfrigurarepentru a finaliza conexiunile unui echipament cât se poate de ciudat, situat în centrul de control de pe puntea superioara. Un al doilea centru de control, situat pe uscat, în imediata apropiere, era plin cu observatori stiin ifici proveni i din esaloanele superioare ale guvernului. Comunicarea între cele doua centre nu înceta nici o clipa. Johannes von Gruber a urcat fara zgomot pe nava si s-a îndreptat direct catre centrul de control, în care echipamentul era în sfârsit pregatit. El i-a observat pe tinerii marinari care îsi vedeau de treaba la posturile lor, în asteptarea evenimentului care urma sa se produca. „Daca ar sti care este adevarata misiune a acestei nave, s-ar gândi de doua ori înainte sa ramâna la bord, si-a spus el. În întreaga istorie a umanita ii nu s-a încercat niciodata pâna acum un asemenea experiment, la o scara  atât de mare si cu fiin e vii. Sper ca Tesla sa aiba dreptate, caci altminteri se va dezlantui  iadul… la propriu!” Si-a amintit apoi subit de calatoria care l-a adus în America. Fusese un drum lent si obositor. Ca ofiter de rang înalt decorat în Primul Razboi Mondial, von Gruber
avea acces la multe surse de ob inere a unor documente false. Acestea i-au permis sa calatoreasca în vara anului 1943, mai întâi în Elve ia, pentru a se întâlni cu câtiva indivizi foarte secretosi, apoi în Spania, cu avionul, apoi în Portugalia, si în cele din urma în Statele Unite. Misiunea sa era personala, fiind considerata de o importan a extrema de toate puterile care se ascundeau în culisele istoriei. Aceasta calatorie era
atât de secreta încât nici chiar rudele si prietenii sai apropia i nu stiau de ea. Daca misiunea sa ar fi dat gres, tuturor li s-ar fi spus ca a cazut în razboi. Nu mai avea însa uniforma de ofiter al celui de-al Treilea Reich. O privire aruncata noii sale uniforme americane, de culoare kaki, cu cizme negre, le-a readus subit la realitate. Implica iile experimentului erau tot ce îl interesa la acel moment. În testele anterioare, obiecte de dimensiuni mici devenisera invizibile timp de câteva secunde. Ce-i drept, nu toate animalele de laborator supuse testelor s-au întors la faza vizibila, dar se presupunea ca aceste erori au fost corectate. Mai întâi, oamenii de
stiin a urmau sa faca nava USS Eldridge complet invizibila, iar apoi trebuiau sa o readuca la starea normala. În continuare, ar fi trebuit sa transporte pur si simplu nava, cu tot cu echipaj, într-o loca ie diferita – probabil în Norfolk Harbor. O asemenea realizare ar fi eliminat definitiv razboiul de pe pamânt, caci cei care ar fi
controlat aceasta tehnologie ar fi devenit invincibili. Principalele guverne ale lumii – cele din Statele Unite, Germania, Marea Britanie, Rusia si Fran a – s-ar fi unit între ele pentru a elimina puterile mai mici si rasele care le incomodau. Inten ia lor era sa trimita apoi armate vaste pretutindeni în univers. Noul guvern mondial ar fi domnit astfel asupra întregului univers! Pentru un asemenea obiectiv, Reich-ul era dispus chiar sa se alieze cu Statele Unite. Datorita contactelor guvernului german cu anumi i „vizitatori”, si Statele Unite erau dispuse sa lase deoparte diferen ele ideologice. Fiecare parte credea ca, în final, va ajunge sa controleze întregul plan. La momentul stabilit, echipamentul a fost pornit, mai întâi la putere mica.Dupa ce piesele au intrat în vibratie, luminile de pe nava si de la centrul terestru au început clipeasca. Totul a fost scufundat într-o lumina verde. Johannes a sim it un fior de gheata de-a lungul coloanei vertebrale si senza ia ca i se face grea a. A continuat sa priveasca, în timp ce cei de la baza transmiteau ordine sa creasca puterea la nivelul maxim, pentru a încheia astfel experimentul. Sistemul de comunicare cu nava a transmis un semnal de alerta, cerându-le tuturor sa ramâna pe pozi ii pâna la încheierea experimentului. Oamenii de stiin a de la sol priveau scânteile electrice care ieseau din nava. Aceasta a capatat culoarea galben mustar, apoi verde stralucitor, si în final, chiar înainte sa dispara în hiperspa iu, o nuan a albastru electric. În acel moment, camerele de luat vederi de la sol au înregistrat doua obiecte zburatoare neidentificate, care pluteau deasupra navei. Odata cu dispari ia acesteia din câmpul vizual, au disparut si ele. La bordul navei Eldridge, von Gruber a sim it cum întregul corp îi este
strabatut de valuri intense de energie. Desi continua sa simta podeaua sub picioare avea senza ia ca se prabuseste. În jur vedea culori albastre, verzi si violete. În aer se auzea un zgomot puternic, un fel de vâjâit ca de transformator. Întreaga nava a capatat o aparen a de vis. Oamenii din jurul sau ipau si se vaietau. Însasi structura de metal a navei parea ca valureste, ca si cum ar fi facut parte din ocean. În final, Johannes a renun at la gândurile sale si a privit cu aten ie în jur. I-a vazut pe unii membri ai echipajului alergând si pe al ii dând ordine, cu vocile bolborosite, ca si cum s-ar fi aflat sub apa. Acele aparatelor de pe panourile de comanda o luasera razna, rotindu-se în toate direc iile. Încet, Johannes a iesit din cabina de comanda. A privit catre arm si a ramas socat. Portul disparuse. În locul lui a vazut impulsuri electrice, câmpuri energetice care pulsau în tot felul de culori, lumini care se roteau si doua nave ciudate care pluteau în apropiere. Von Gruber i-a vazut pe
marinari strigând si sarind peste bord. Le-a strigat sa se opreasca, dar fie nu l-au auzit, fie nu i-au acordat nici o aten ie. De îndata ce treceau de bord, corpurile oamenilor pareau sa se dizolve în curen ii energetici.
S-a uitat înapoi, catre camera de control, si a vazut oameni încercând sa distruga cu ciocanele echipamentul. A asistat inclusiv la imaginea oribila a unor marinari dizolvându-se par ial în structurile de metal ale navei, ca si cum totul îsi pierduse soliditatea. În jur nu mai exista decât energie fluida. Imaginea era atât de înspaimântatoare încât însusi Johannes a intrat în panica. Daca ramânea pe punte, nava ar fi putut exploda sau s-ar fi putut transforma în energie. Daca sarea peste bord, ar fi încetat sa existe. Prin minte i-au trecut imagini cu so ia si cu copiii sai. S-au succedat apoi gânduri cu superiorii sai din organiza iile secrete. Acestia nu i-au spus niciodata ca s-ar putea întâmpla asa ceva. La naiba cu cauza lor si cu acest experiment nebunesc. Drept care, s-a aruncat el însusi peste bord. La început, i s-a parut ca zboara rapid prin aer. În jur se auzeau zgomote: un bâzâit puternic înso it de pacanituri. Lui Johannes i-a trecut prin cap ca poate aceasta este moartea. O stare de pace intensa a coborât asupra lui si nu si-a mai sim it corpul. Nu au ramas decât senza iile electrice. A început sa auda zgomote ca de sonerie în urechi. Pe masura ce acestea deveneau mai puternice, a sim it o presiune puternica, iar corpul sau a început sa capete din nou forma. Fiecare celula a trupului parea sa fieîn vibra ie. Culorile au devenit din ce în ce mai cenusii si a sim it ceva solid sub picioare. Din cea a cenusie care îl înconjura au început sa apara forme si culori naturale. Ame it si confuz, Johannes nu stia unde se afla. A vazut în jur o apa întunecata, înconjurata de stânci si de pietre. Privind în jos, si-a dat seama ca se afla într-un fel de pestera facuta de om, chiar în peretele stâncos de pe malul apei. Desi era
bine luminata, nu se vedea nici un fel de instala ie de iluminat. Subit, de el s-au apropiat trei persoane. Una purta o uniforma militara albastra, cu însemnele SUA. Celelalte erau doua fiin e mici si cenusii, cu ochii mari.
Acestea i-au fluturat prin fa a niste baghete lungi, confec ionate dintr-un material metalic. Vazându-le, lui Johannes i-a venit sa ipe, dar din gura nu i-a iesit nici un sunet. Nu se putea misca, si totusi a început sa le urmeze de-a lungul unor scari sculptate în stânca, care conduceau undeva în sus. În mintea sa s-a auzit o voce, care îi repeta continuu: „Nu- i fie teama. Urmeaza-ne”. Omul îmbracat în uniforma militara le urma la rândul lui. Al doilea lucru pe care si l-a amintit Johannes a fost o camera întunecata plina cu echipament. Fiin ele l-au asezat pe un scaun, i-au prins corpul cu curele si iau fixat capul pe un fel de suport. Speriat, era incapabil sa vorbeasca sau sa se miste. Dupa câteva ore, de el s-a apropiat un om îndesat si mic de statura, îmbracat într-o salopeta verde, care i s-a adresat în germana:
- În elegem ca i-e frica, dar aceasta senza ie va disparea în curând. Te afli într-o baza subterana americana. Loca ia precisa nu este importanta pentru tine acum. Ai ajuns aici din greseala, dar vom avea grija sa corectam acest lucru. Subit, poate din cauza socului, Johannes si-a recapatat glasul. El a început sa
vorbeasca, rostind greu cuvintele:
- Unde ma aflu, va rog?
- Acest lucru nu este important pentru tine.
- Va rog, lasa i-ma sa ma întorc la familia mea. Va spun tot ce dori i sa afla i.
- Familia ta a murit. Suntem în anul 1960. Tot ce cunosti a disparut.
Germania a pierdut razboiul si to i superiorii tai au fost executa i. Johannes si-a închis ochii si a gemut. Cu siguran a, traia un cosmar îngrozitor. Din pacate, cosmarul a continuat, devenind chiar mai amenin ator odata
cu apari ia unei fiin e înalte, fara par, cu ochii mari, albastri, care i-a luat locul omului scund. Avea o înal ime de aproximativ 2,30 metri. Era foarte supla, avea barbia ascu ita si pielea extraordinar de alba. Creatura nu i-a vorbit, dar i s-a adresat telepatic, direct în mintea sa.
- Nu te teme. Te vom trimite într-un loc unde te vei sim i mai bine.
În continuare, creatura a atins niste butoane pe un panou de control. Prin corpul lui von Gruber au trecut curen i electrici cu o intensitate ce parea sa depaseasca câteva mii de volti. A intrat în convulsii violente, dupa care s-a linistit. A simit cum aluneca printr-un tunel de lumina, la capatul caruia a fost întâmpinat de
niste fiin e angelice, absolut minunate, care i-au strâns mâinile. A urmat  recapitulare a vie ii sale, si-a adus aminte de vie ile anterioare si a sim it un regret profund pentru faptele rele pe care le-a facut, dar si o mare fericire pentru cele bune. I s-a spus apoi ca trebuie sa încheie o misiune importanta pe pamânt. I s-a aratat o
femeie care nastea într-un spital recent construit. Pâna sa-si dea seama ce se întâmpla, s-a trezit din nou în tunelul de lumina, îndreptându-se în viteza catre femeie.

proiectul mountauk , sirusieni

   Siriusienii

Apartamentul din Holon a devenit sediul meu permanent, din care faceam excursii frecvente prin regiune, care dureau uneori mai multe zile. Una din aventurile care au urmat s-a petrecut pe când ma aflam în desertul Negev, în sudul Israelului. Tocmai trecusem de zona interzisa din jurul orasului Dimona, o localitate în care se afla o uzina nucleara secreta. Locul era pazit de Falasha, Evreii Negri din Etiopia, care pretind ca sunt descenden ii regelui Solomon si ai reginei din Sheba. Se presupune ca regina s-a înapoiat în cele din urma în Etiopia, ducând cu ea Arca Conventului, care a si ramas în aceasta ara, unde a fost pazita cu stricte e pâna recent. Se spune ca regele Solomon a fost un mistic cu puteri remarcabile. Sfetnicii sai discutau adeseori cu el despre viitor. Legenda afirma ca regele a fost avertizat ca vor veni vremuri când Israelul va fi cucerit de dusmani, principala inta fiind chiar Arca Sfânta a Conventului. Banuiala mea este ca, în în elepciunea lui, Solomon a încercat sa ascunda Arca într-un loc în care nimeni nu s-ar fi gândit sa o caute. Din fericire, regina din Sheba tocmai îi ceruse amantului ei regal un semn de afec iune si credin a. De aceea, Solomon a trimis Arca în Etiopia, cu suita reginei, facând un duplicat pe care l-a expus public Pentru a-si asigura si mai mult devo iunea reginei, Solomon a avut grija ca aceasta sa-i poarte copilul în pântec, astfel încât sa simta o obliga ie fa a de poporul copilului ei. Planul s-a dovedit perfect. Descenden ii reginei au devenit cunoscu i sub numele de Falasha, o fac iune numeroasa din Etiopia. Se crede ca la un moment dat au existat peste 500.000 de Falasha în aceasta ara. Însusi Haile Salassie, liderul Etiopiei pâna la detronarea sa printr-o lovitura de stat militara, s-a auto-numit „Leul Iudeilor”. Mossad-ul israelian (agen ia serviciilor secrete din aceasta ara) a sprijinit provincia Eritreea sa scape de tutela Etiopiei, deoarece aici se afla ascunsa Arca, iar guvernul militar a refuzat sa coopereze cu israeli ii. De aceea, acestia din urma nu s-au sfiit sa creeze o ara de sine statatoare cu care sa negocieze. Arca a fost transferata cu succes în ara Sfânta, iar guvernul militar din Etiopia le-a permis comunita ii Falasha sa emigreze în Israel. A ost o suita ciudata de evenimente, despre care se crede ca anun a venirea lui Mesia al evreilor.Ajung lânga Dimona, am fost rapit de siriusieni si am trait o noua aventura incredibila. Tocmai ma plimbam printre forma iunile stâncoase care ieseau din desert. Soarele era puternic, iar atmosfera extrem de uscata.

Transpiram abundent, dar apa mi se evapora de pe corp în numai câteva secunde. Brusc, am fost orbit de o lumina puternica. Acoperindu-mi ochii cu mâinile, mi-am dat seama ca nu se auzea nici un zgomot; de fapt, tacerea era atât de deplina încât parea neverosimila.
Când mi-am descoperit ochii, m-am trezit în fa a unei camere uriase ce parea un fel de sala a tronului greaca sau romana, marginita de coloane uriase si având pe perete un ecran. Lumina era iminenta si nu parea sa provina dintr-o sursa. Nu existau ferestre sau usi. Un siriusian îmbracat într-o roba alba cu ornamente albastre a aparut dintr-o nisa ascunsa lânga ecran. Era aproape identic cu cel pe care îl vazusem în copilarie. Avea pielea palida si o înal ime de aproximativ 2,30 metri. Urechile îi erau ascu ite si mari, nasul lung si la fel de ascu it, iar ochii migdala i erau mari si albastri. Gura si buzele erau foarte sub iri. Avea degete lungi si delicate. Statea în fa a mea cu bra ele deschise. Roba îi atingea pamântul. Era o priveliste minunata. Parca era o statuie vie! Nu sim eam nici un fel de teama, în prezen a lui, caci mai cunoscusem o fiin a asemanatoare si înca de prima data m-am sim it „acasa” împreuna cu ea. Ecranul s-a închis în urma lui si am vazut pe el imaginea pamântului, de care ne îndepartam într-o nava spa iala care se îndrepta lin catre Marte. În camera în care ne aflam nu exista nici o senza ie de miscare. Atmosfera era calda si primitoare, chiar mai confortabila decât acasa. Fiin a a avansat si mi-a zâmbit, spunându-mi telepatic „Bun venit”. Mi-a confirmat – prin gândurile sale – ca ne îndreptam catre Marte, pentru a vedea ceva care îmi va fi de folos mai târziu. A continuat spunându-mi ca specia sa a creat un popor din oamenii care fusesera adusi pe pamânt de pe o alta planeta. Aceste creaturi sunt cunoscute sub numele de ebraici, asa cum îsi spun inclusiv cei de pe pamânt. O
mare parte din mostenirea lor genetica a fost distorsionata însa din cauza mileniilor care s-au scurs. Specia sa se afla la ora actuala în contact cu urmasii acestor creaturi originale, încercând sa-i purifice si sa le corecteze defectele înainte de a se declansa urmatorul val de erori. Concluzia era ca siriusienii nu considerau ca actualii evrei mai au structura genetica pe care au creat-o cândva ei. Întrucât este prea târziu pentru a le mai schimba structura fizica, tot ce se mai poate face era sa le fie schimbate tiparele mentale, permi ându-le astfel sa ia contact cu ale fiin e extraterestre. În timp cecomunica telepatic cu mine, imaginile cuvintelor sale apareau pe ecranul din spatele sau. Am putut vedea astfel istoria acelor perioade îndepartate ca si cum s-ar desfasura
în prezent. M-am trezit apoi pe o masa, într-o camera puternic luminata, cu aspect declinica. Siriusianul era de fa a, înso it de un cenusiu cu ochi rotunzi si negri, si o înfa isare amuzanta. Mi-a fost prezentat ca un vegan (un membru al popula iei de pe Vega), o alta crea ie a siriusienilor din propriul lor material genetic, amestecat cu pu in material genetic prelevat de la cenusii. Desi nu eram legat, nu ma puteam misca. Mi-am dat seama ca sunt gol. Pentru prima data în via a mea, mi s-a facut frica inclusiv de siriusieni. În fa a mea se afla un aparat stralucitor, în timp ce cei doi mi-auverificat organele genitale, stomacul si pieptul. Siriusianul mi-a spus ca trebuie sa verifice eventualele reziduuri care sa ateste rezonan a genetica a corpului meu cu al lor. A adaugat ca mi-au creat corpul folosindu-se de anumite for e terestre, pentru a-si putea duce la bun sfârsit planul. Se pare ca eram un fel de cobai într-un joc interstelar. Pentru ca complica si mai mult lucrurile, mi-a spus ca personalitatea sufletului meu era un fel de entitate provenita dintr-un sistem nefizic apar inând constela iei Sirius, care avea un nivel de constiin a chiar mai înalt decât al lui. Corpul meu con inea ADN siriusian, absolut necesar pentru ca personalitatea sufletului meu sa poata opera cu el. În timp ce vorbea, am început sa am crâmpeie de viziuni în care îmi era revelata adevarata mea identitate. Erau imagini deopotriva magnifice si
înspaimântatoare. Pe fa a au început sa-mi curga lacrimi pe care îmi era imposibil sa le controlez. Siriusianul si veganul pareau amuza i de acest lucru. M-am gândit în sinea mea: „Daca as arata la fel ca unul dintre voi, nu as râde!”M-am trezit apoi ca sunt ridicat instantaneu într-o pozi ie verticala. Purtam o roba siriusiana si nu îmi sim eam deloc picioarele. Traiam o senza ie de mare exaltare, imposibil de descris pentru cineva care nu a trait-o personal. Sim eam ca stiu totul, ca sunt una cu întregul univers si cu toate fiin ele, fara a-mi pierde însa identitatea individuala. L-am urmat pe siriusian prin perete si am ajuns într-un fel de pestera maronie, cu un tavan foarte înalt, care parea sa se întinda pe kilometri întregi. Privind înapoi, am vazut nava care ne transportase. Semana cu o perla gigantica. Avea o culoare alba, cu o usoara tenta violet, si nu scotea nici un zgomot. Mi-am dat seama instantaneu ca am calatorit prin spa iu la fel ca un electron atunci când se transforma în unda, într-o realitate situata între lumea fizica si cea spirituala. În fa a mea se afla un grup mare de oameni. Majoritatea pareau de 20 si ceva de ani, câ iva erau adolescen i, iar al ii erau mai în vârsta. Sapau la unison, folosind lope i, si se miscau ca niste robo i. Niste fiin e mari, cu capetele ca niste pepeni, îi
supravegheau. Printre ei se miscau si câ iva cenusii, cu o înal ime de 1,30 m. Am vazut o sumedenie de tuneluri si foarte multe nave de forma unor discuri. Brusc, to i oamenii s-au oprit din lucru si au privit în sus, unde se afla o platforma. O voce puternica a strigat: „Va vorbi emisarul venit din Rigel”. În acel moment, o fiin a cu o înal ime de 1,65 metri a aparut pe platforma. Avea ochii negri si rotunzi. Capul sau mare era acoperit la spate. Purta un fel de uniforma neagra si parea destul de amenin ator. Avea în mâna un baston care parea
simultan metalic si cristalin. To i cei de fa a pareau sa îi în eleaga comunicarea mentala. Dupa ce a explicat ca actualul grup de oameni si-a încheiat misiunea pe pamânt si pe avanpostul de pe Marte, el le-a spus ca urmeaza sa fie examina i în vederea unui transport pe Rigel, pentru a fi folosi i la diferite experimente. Cei carora nu li se va gasi o întrebuin are vor fi elimina i. Barba ii au fost condusi apoi într-un disc zburator. Am remarcat în treacat ca aveau lan uri la picioare. Întreaga scena parea orchestrata numai pentru mine. Nu stiu daca acest lucru era adevarat, si care era scopul. Poate ca întregul incident nu reprezinta altceva decât o amintire implantata în memoria mea. Urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este ca m-am trezit din nou pe nava siriusiana. Calatorind prin hiperspatiu, eram asezat într-o camera întunecoasa, directpe podea, alaturi de vegan si de siriusian. Lumina slaba îmi permitea sa vad simultan atât în interiorul navei, cât si în afara ei. Hiperspa iul avea nuan e minunate de albastru închis si violet. În timp ce calatorea, nava parea sa aiba forma unui diamant. Siriusianul mi-a spus ca ne îndreptam catre ara noastra natala, Khoom, o planeta care orbiteaza în jurul lui Sirius A în sistemul lor binar. Ulterior, puteam sa iau singur decizia daca doream sa ma întorc pe pamânt. Mi-am dat seama ca noi trei suntem singurele fiin e de la bordul navei, care era operata exclusiv de voin a noastra. M-am sim it într-o stare de pace si siguran a totala. Stiam ca ma îndrept spre casa. Nu-mi amintesc mare lucru despre sederea mea pe Khoom. Mi s-a spus ca memoria îmi va reveni la momentul potrivit. Era o lume înghe ata, acoperita cu zapada si ghe uri. Stralucirea soarelui la suprafa a planetei era orbitoare. De aceea, locuitorii sai traiau în subteran. Planeta era protejata de un sistem de aparare extrem
de elaborat si absolut impenetrabil. Desi a fost cândva o lume cu o clima subtropicala Khoom a fost împinsa de pe orbita ei primordiala cu mul i eoni în urma din cauza razboaielor. Din spatiu, pare o planeta alb-albastrie. Nu are luni. Victima a bataliei între for ele binelui si cele ale raului, planeta a fost scoasa de pe orbita ei de cei care au creat rasa draconiana, reptilienii care încearca sa domine galaxia si spa iul de
dincolo de ea. Creatorii acestei rase au venit dintr-un alt timp si spa iu. Ilustrând prima geneza a lui Lucifer, numele lor denota raul suprem. În acelasi spa iu fizic ca si Khoom, dar pe o frecven a de vibra ie diferita, se
afla o alta lume, nefizica, guvernata de un consiliu alcatuit din noua fiin e, numit Consiliul Ohalu. Desi nu sunt identici cu „Cei Noua” de care vorbeste un anumit gen de literatura, ei comunica într-adevar cu acestia. Primul care a scris despre „Cei Noua” a fost dr. Adreja Puharich. Acest savant a lucrat cu diferi i mediumi, între care a întâlnit câ iva care pretindeau ca se afla în contact cu acest grup extraterestru. Primul care i-a identificat ca foste fiin e fizice care si-au transferat min ile si esen ele sufletesti în noua computere avansate a fost Uri Geller. Fiecare din aceste noua computere reprezinta un aspect diferit al Min ii lui Dumnezeu. „Cei Noua” comunica cu câ iva indivizi atent selecta i de pe pamânt, încercând sa ridice astfel nivelul de constiinta planetar. Consiliul Ohalu guverneaza inclusiv planeta Khoom din sistemul solar Sirius, caci siriusienii nu sunt altceva decât vibra iile inferioare corespondente acestui consiliu, la fel cum oamenii de pe pamânt nu sunt altceva decât vibratiile inferioare corespondente ale sufletelor lor. Se pare ca cel care m-a trimis pe pamânt a fost Consiliul Ohalu, care i-a înva at pe siriusieni cum sa-mi creeze corpul fizic. Mi-au spus ca pe pamânt exista noua fiin e asemenea mie. Fiecare dintre ele este sub controlul unui membru al consiliului. Cât timp am stat pe Khoom, mi s-au aratat trecutul si viitorul. Am fost dus apoi pe o alta planeta, care orbiteaza în jurul lui Sirius B. Era o lume acoperita cu o jungla tropicala si mlastinoasa, în care traiau niste fiin e scunde, care locuiesc în colibe. Extrem de avansate, aceste creaturi se pot proiecta astral oriunde doresc. Atunci când doresc sa calatoreasca fizic într-o alta lume, prefera sa apeleze la al ii.Rareori se întâmpla însa sa o faca, întrucât nu-si prea doresc sa plece din locul lor de bastina. Nu au un limbaj vorbit, caci comunica exclusiv mental. Sirisienii mi-au povestit – între altele – de iminenta invazie a draconienilor asupra pamântului, înso i i de alia ii lor, cei din Confedera ia Orion. Au adaugat ca cei din Orion si cei din sistemul solar Sirius se afla la ora actuala în razboi. Negustorii supremi ai universului, siriusienii le-au furnizat celor din Orion arme pe care acestia le folosesc acum împotriva lor. Oricum, siriusienii îsi pastreaza întotdeauna armele cele mai bune pentru ei însisi, asa ca nu pierd niciodata o batalie. De fapt, ei îi privesc pe cei din Orion ca pe niste copii neascultatori care se joaca cu chibriturile. Nu încearca în nici un fel sa-i distruga, ci doar sa-i ina sub control. În general, nu intervin în destinul oamenilor si al celorlalte fiin e din univers, lasându-le sa îsi urmeze destinul.
Desi nu doream sa ma întorc pe pamânt, Consiliul Ohalu m-a convins sa o fac. Ajuns înapoi în Israel, am constatat ca nu au trecut decât trei zile. Îmi era tot timpul sete, slabisem cinci kilograme si eram atât de obosit ca nu mai vedeam clar. Întors la Holon, am dormit încontinuu aproape o saptamâna, cu mici pauze pentru a
mânca ceva. În timpul acestei perioade de „odihna”, am în eles ca Arca Conventului nu era altceva decât un aparat de comunicare între lumea fizica si hiperspa iu. Se pare ca siriusienii le-au dat evreilor instruc iuni, spunându-le cum sa o construiasca. Cu câ iva ani în urma, aparatul a fost reconstruit de cei de la Universitatea din Minnesota, urmând cu precizie instruc iunile din Biblie. Aparatul s-a dovedit însa atât
de puternic încarcat cu energie încât a fost considerat periculos si a trebuit distrus. Dupa parerea mea, siriusienii încearca sa contracareze planurile celorlalte fac iuni implicate pe pamânt: cei din asa-numita Noua Ordine Mondiala, draconienii, cenusiii, blonzii înal i, etc. Scopul lor este sa lase evenimentele sa se deruleze pâna când ajung la apogeu, iar apoi sa uzurpe orice putere existenta pe pamânt, eventual prin intermediul israelienilor. Aceasta este doar o specula ie personala. Timpul ne va spune mai multe.

principiul incertitudinii...

Dupa cum uni dintre dvs. cunosc ,principiul incertitudinii se refera la faptul ca la nivel cuantic nu putem sa determinam valorile relative(masa,viteza,energie) ala unei particole fara sa influentam rezultatul prin insusi masuratoarea propriuzisa(sau putem masura fie viteza unei particole,fie masa acesteia dar nu amandoua in acelasi timp))dar haideti sa vedem opinia autorului (exprimata intr-o maniera plastica si mai ales hilara )referitor la aplicabilitatea principiului la nivel micro si macrocorpuscular...În fizica cuantica exista, cum se stie, „principiul incertitudinii”. Una dintre consecintele sale este urmatoarea: încalcînd pentru un moment legea conservarii energiei, o particula poate „împrumuta” din nimic energie pe care nu o restituie imediat, ci dupa un interval de timp relativ scurt. Cu cît particula e mai mica, cu atît împrumutul poate fi mai generos si poate dura mai mult.Si, cum energia e masa, rezulta ca pot aparea, pentru un scurt rastimp, asa-numite „mase virtuale”: particule a caror existenta în ansamblu e „împrumutata” si care dispar apoi, fara vreo urma. Ce trebuie retinut e ca „fluctuatia” asta de energie si masa e cu atît mai importanta si dureaza cu atît mai mult, cu cît particula e mai mica. În lumea cuantica, cei mici si foarte mici sînt fericiti – cel putin asa îmi închipui! Nimeni nu-i poate supraveghea strict, nu poate depista unde sînt ei exact; ei se sustrag oricaror masuratori precise si „împrumuta” cînd nu te astepti deopotriva energie si masa, amînînd restituirea lor si trecînd cu dezinvoltura de la virtualitate la realitate si înapoi, fara sa poata fi sanctionati pe loc de legea aspra a conservarii. Ah, cît mi-as dori sa fiu un electron sau un cuarc – asta daca nu mi se da voie sa fiu chiar un neutrin!Cîta libertate la prichindeii aia!Vorbesc asa, fiindca am un of. În lumea noastra mare lucrurile stau cu totul altfel. Nu ca nu ar functiona si aici „principiul incertitudinii”, nu ca „fluctuatiile” si împrumuturile restituite la sfîntu’asteapta nu ar exista. (Întelegeti ca ma refer acum la bani, ca doar ei sînt energia noastra!) Dar aici, principiul functioneaza pe dos decît în buna lume cuantica. Acolo sa fii mic era bine. La noi, invers. Cînd esti mic, primesti greu un biet împrumut si platesti de îndata cu chin si jale. Fereasca Dumnezeu sa întîrzii! Nici o „fluctuatie” nu e permisa! Daca nu poti plati, te fugaresc cu portareii, îti pun poprire pe bunuri, pe casa si te lasa ca vai de lume. De vrei sa fugi, te prind. Pozitia ti-o cunosc cu precizie si creditorii pun repede mîna pe tine. Dar daca esti un mogul mare-tare, obtii mai întîi împrumuturi imense, apoi, cînd e sa le restitui si nu poti sau nu vrei, capeti amînari, termene de gratie, scutiri – pe scurt, dispui de „fluctuatii”. Cu cît esti mai mare, cu atît vei restitui mai încet si mai tîrziu. Vii cu avocati sa te apere în procese ce dureaza cu anii, cumperi jurnalisti care sa te prezinte drept o victima, cumperi politicieni care fac legi în favoarea ta.Banii împrumutati dispar apoi în conturi fantoma, ba devii tu însusi o particula fantomatica, o virtualitate care îsi prelungeste indefinit împrumutul de substanta din nimic. Fugi prin lume liber ca un miuon prin „camera de ceata”. Nici DNA-ul, nici Interpolul nu-ti pot depista pozitia pe mapamond, de vreme ce „principiul incertitudinii” lucreaza de zor pentru tine! Asa cum nu poti închide un electron într-un loc prea minuscul, nu-l poti tine la închisoare pe un astfel de „om mare” prea mult timp...De aici si regula: ca sa aveti de partea voastra principiul incertitudinii, straduiti-va sa aveti masa”, cît mai multa „masa”! Asta, daca v-ati decis sa traiti totusi printre oameni si nu printre cuarci bottom si neutrini taonici! La treaba, deci!articol preluat din reviista 22

proiectul mountauk sirusienii

   Siriusienii


Apartamentul din Holon a devenit sediul meu permanent, din care faceam excursii frecvente prin regiune, care dureau uneori mai multe zile. Una din aventurile care au urmat s-a petrecut pe când ma aflam în desertul Negev, în sudul Israelului. Tocmai trecusem de zona interzisa din jurul orasului Dimona, o localitate în care se afla o uzina nucleara secreta. Locul era pazit de Falasha, Evreii Negri din Etiopia, care pretind ca sunt descenden ii regelui Solomon si ai reginei din Sheba. Se presupune ca regina s-a înapoiat în cele din urma în Etiopia, ducând cu ea Arca Conventului, care a si ramas în aceasta ara, unde a fost pazita cu stricte e pâna recent. Se spune ca regele Solomon a fost un mistic cu puteri remarcabile. Sfetnicii sai discutau adeseori cu el despre viitor. Legenda afirma ca regele a fost avertizat ca vor veni vremuri când Israelul va fi cucerit de dusmani, principala inta fiind chiar Arca Sfânta a Conventului. Banuiala mea este ca, în în elepciunea lui, Solomon a încercat sa ascunda Arca într-un loc în care nimeni nu s-ar fi gândit sa o caute. Din fericire, regina din Sheba tocmai îi ceruse amantului ei regal un semn de afec iune si credin a. De aceea, Solomon a trimis Arca în Etiopia, cu suita reginei, facând un duplicat pe care l-a expus public Pentru a-si asigura si mai mult devo iunea reginei, Solomon a avut grija ca aceasta sa-i poarte copilul în pântec, astfel încât sa simta o obliga ie fa a de poporul copilului ei. Planul s-a dovedit perfect. Descenden ii reginei au devenit cunoscu i sub numele de Falasha, o fac iune numeroasa din Etiopia. Se crede ca la un moment dat au existat peste 500.000 de Falasha în aceasta ara. Însusi Haile Salassie, liderul Etiopiei pâna la detronarea sa printr-o lovitura de stat militara, s-a auto-numit „Leul Iudeilor”. Mossad-ul israelian (agen ia serviciilor secrete din aceasta ara) a sprijinit provincia Eritreea sa scape de tutela Etiopiei, deoarece aici se afla ascunsa Arca, iar guvernul militar a refuzat sa coopereze cu israeli ii. De aceea, acestia din urma nu s-au sfiit sa creeze o ara de sine statatoare cu care sa negocieze. Arca a fost transferata cu succes în ara Sfânta, iar guvernul militar din Etiopia le-a permis comunita ii Falasha sa emigreze în Israel. A ost o suita ciudata de evenimente, despre care se crede ca anun a venirea lui Mesia al evreilor.Ajung lânga Dimona, am fost rapit de siriusieni si am trait o noua aventura incredibila. Tocmai ma plimbam printre forma iunile stâncoase care ieseau din desert. Soarele era puternic, iar atmosfera extrem de uscata. Transpiram abundent, dar apa mi se evapora de pe corp în numai câteva secunde. Brusc, am fost orbit de o lumina puternica. Acoperindu-mi ochii cu mâinile, mi-am dat seama ca nu se auzea nici un zgomot; de fapt, tacerea era atât de deplina încât parea neverosimila.
Când mi-am descoperit ochii, m-am trezit în fa a unei camere uriase ce parea un fel de sala a tronului greaca sau romana, marginita de coloane uriase si având pe perete un ecran. Lumina era iminenta si nu parea sa provina dintr-o sursa. Nu existau ferestre sau usi. Un siriusian îmbracat într-o roba alba cu ornamente albastre a aparut dintr-o nisa ascunsa lânga ecran. Era aproape identic cu cel pe care îl vazusem în copilarie. Avea pielea palida si o înal ime de aproximativ 2,30 metri. Urechile îi erau ascu ite si mari, nasul lung si la fel de ascu it, iar ochii migdala i erau mari si albastri. Gura si buzele erau foarte sub iri. Avea degete lungi si delicate. Statea în fa a mea cu bra ele deschise. Roba îi atingea pamântul. Era o priveliste minunata. Parca era o statuie vie! Nu sim eam nici un fel de teama, în prezen a lui, caci mai cunoscusem o fiin a asemanatoare si înca de prima data m-am sim it „acasa” împreuna cu ea. Ecranul s-a închis în urma lui si am vazut pe el imaginea pamântului, de care ne îndepartam într-o nava spa iala care se îndrepta lin catre Marte. În camera în care ne aflam nu exista nici o senza ie de miscare. Atmosfera era calda si primitoare, chiar mai confortabila decât acasa. Fiin a a avansat si mi-a zâmbit, spunându-mi telepatic „Bun venit”. Mi-a confirmat – prin gândurile sale – ca ne îndreptam catre Marte, pentru a vedea ceva care îmi va fi de folos mai târziu. A continuat spunându-mi ca specia sa a creat un popor din oamenii care fusesera adusi pe pamânt de pe o alta planeta. Aceste creaturi sunt cunoscute sub numele de ebraici, asa cum îsi spun inclusiv cei de pe pamânt. O
mare parte din mostenirea lor genetica a fost distorsionata însa din cauza mileniilor care s-au scurs. Specia sa se afla la ora actuala în contact cu urmasii acestor creaturi originale, încercând sa-i purifice si sa le corecteze defectele înainte de a se declansa urmatorul val de erori. Concluzia era ca siriusienii nu considerau ca actualii evrei mai au structura genetica pe care au creat-o cândva ei. Întrucât este prea târziu pentru a le mai schimba structura fizica, tot ce se mai poate face era sa le fie schimbate tiparele mentale, permi ându-le astfel sa ia contact cu ale fiin e extraterestre. În timp cecomunica telepatic cu mine, imaginile cuvintelor sale apareau pe ecranul din spatele sau. Am putut vedea astfel istoria acelor perioade îndepartate ca si cum s-ar desfasura
în prezent. M-am trezit apoi pe o masa, într-o camera puternic luminata, cu aspect declinica. Siriusianul era de fa a, înso it de un cenusiu cu ochi rotunzi si negri, si o înfa isare amuzanta. Mi-a fost prezentat ca un vegan (un membru al popula iei de pe Vega), o alta crea ie a siriusienilor din propriul lor material genetic, amestecat cu pu in material genetic prelevat de la cenusii. Desi nu eram legat, nu ma puteam misca. Mi-am dat seama ca sunt gol. Pentru prima data în via a mea, mi s-a facut frica inclusiv de siriusieni. În fa a mea se afla un aparat stralucitor, în timp ce cei doi mi-auverificat organele genitale, stomacul si pieptul. Siriusianul mi-a spus ca trebuie sa verifice eventualele reziduuri care sa ateste rezonan a genetica a corpului meu cu al lor. A adaugat ca mi-au creat corpul folosindu-se de anumite for e terestre, pentru a-si putea duce la bun sfârsit planul. Se pare ca eram un fel de cobai într-un joc interstelar. Pentru ca complica si mai mult lucrurile, mi-a spus ca personalitatea sufletului meu era un fel de entitate provenita dintr-un sistem nefizic apar inând constela iei Sirius, care avea un nivel de constiin a chiar mai înalt decât al lui. Corpul meu con inea ADN siriusian, absolut necesar pentru ca personalitatea sufletului meu sa poata opera cu el. În timp ce vorbea, am început sa am crâmpeie de viziuni în care îmi era revelata adevarata mea identitate. Erau imagini deopotriva magnifice si
înspaimântatoare. Pe fa a au început sa-mi curga lacrimi pe care îmi era imposibil sa le controlez. Siriusianul si veganul pareau amuza i de acest lucru. M-am gândit în sinea mea: „Daca as arata la fel ca unul dintre voi, nu as râde!”M-am trezit apoi ca sunt ridicat instantaneu într-o pozi ie verticala. Purtam o roba siriusiana si nu îmi sim eam deloc picioarele. Traiam o senza ie de mare exaltare, imposibil de descris pentru cineva care nu a trait-o personal. Sim eam ca stiu totul, ca sunt una cu întregul univers si cu toate fiin ele, fara a-mi pierde însa identitatea individuala. L-am urmat pe siriusian prin perete si am ajuns într-un fel de pestera maronie, cu un tavan foarte înalt, care parea sa se întinda pe kilometri întregi. Privind înapoi, am vazut nava care ne transportase. Semana cu o perla gigantica. Avea o culoare alba, cu o usoara tenta violet, si nu scotea nici un zgomot. Mi-am dat seama instantaneu ca am calatorit prin spa iu la fel ca un electron atunci când se transforma în unda, într-o realitate situata între lumea fizica si cea spirituala. În fa a mea se afla un grup mare de oameni. Majoritatea pareau de 20 si ceva de ani, câ iva erau adolescen i, iar al ii erau mai în vârsta. Sapau la unison, folosind lope i, si se miscau ca niste robo i. Niste fiin e mari, cu capetele ca niste pepeni, îi
supravegheau. Printre ei se miscau si câ iva cenusii, cu o înal ime de 1,30 m. Am vazut o sumedenie de tuneluri si foarte multe nave de forma unor discuri. Brusc, to i oamenii s-au oprit din lucru si au privit în sus, unde se afla o platforma. O voce puternica a strigat: „Va vorbi emisarul venit din Rigel”. În acel moment, o fiin a cu o înal ime de 1,65 metri a aparut pe platforma. Avea ochii negri si rotunzi. Capul sau mare era acoperit la spate. Purta un fel de uniforma neagra si parea destul de amenin ator. Avea în mâna un baston care parea
simultan metalic si cristalin. To i cei de fa a pareau sa îi în eleaga comunicarea mentala. Dupa ce a explicat ca actualul grup de oameni si-a încheiat misiunea pe pamânt si pe avanpostul de pe Marte, el le-a spus ca urmeaza sa fie examina i în vederea unui transport pe Rigel, pentru a fi folosi i la diferite experimente. Cei carora nu li se va gasi o întrebuin are vor fi elimina i. Barba ii au fost condusi apoi într-un disc zburator. Am remarcat în treacat ca aveau lan uri la picioare. Întreaga scena parea orchestrata numai pentru mine. Nu stiu daca acest lucru era adevarat, si care era scopul. Poate ca întregul incident nu reprezinta altceva decât o amintire implantata în memoria mea. Urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este ca m-am trezit din nou pe nava siriusiana. Calatorind prin hiperspatiu, eram asezat într-o camera întunecoasa, directpe podea, alaturi de vegan si de siriusian. Lumina slaba îmi permitea sa vad simultan atât în interiorul navei, cât si în afara ei. Hiperspa iul avea nuan e minunate de albastru închis si violet. În timp ce calatorea, nava parea sa aiba forma unui diamant. Siriusianul mi-a spus ca ne îndreptam catre ara noastra natala, Khoom, o planeta care orbiteaza în jurul lui Sirius A în sistemul lor binar. Ulterior, puteam sa iau singur decizia daca doream sa ma întorc pe pamânt. Mi-am dat seama ca noi trei suntem singurele fiin e de la bordul navei, care era operata exclusiv de voin a noastra. M-am sim it într-o stare de pace si siguran a totala. Stiam ca ma îndrept spre casa. Nu-mi amintesc mare lucru despre sederea mea pe Khoom. Mi s-a spus ca memoria îmi va reveni la momentul potrivit. Era o lume înghe ata, acoperita cu zapada si ghe uri. Stralucirea soarelui la suprafa a planetei era orbitoare. De aceea, locuitorii sai traiau în subteran. Planeta era protejata de un sistem de aparare extrem
de elaborat si absolut impenetrabil. Desi a fost cândva o lume cu o clima subtropicala Khoom a fost împinsa de pe orbita ei primordiala cu mul i eoni în urma din cauza razboaielor. Din spatiu, pare o planeta alb-albastrie. Nu are luni. Victima a bataliei între for ele binelui si cele ale raului, planeta a fost scoasa de pe orbita ei de cei care au creat rasa draconiana, reptilienii care încearca sa domine galaxia si spa iul de
dincolo de ea. Creatorii acestei rase au venit dintr-un alt timp si spa iu. Ilustrând prima geneza a lui Lucifer, numele lor denota raul suprem. În acelasi spa iu fizic ca si Khoom, dar pe o frecven a de vibra ie diferita, se
afla o alta lume, nefizica, guvernata de un consiliu alcatuit din noua fiin e, numit Consiliul Ohalu. Desi nu sunt identici cu „Cei Noua” de care vorbeste un anumit gen de literatura, ei comunica într-adevar cu acestia. Primul care a scris despre „Cei Noua” a fost dr. Adreja Puharich. Acest savant a lucrat cu diferi i mediumi, între care a întâlnit câ iva care pretindeau ca se afla în contact cu acest grup extraterestru. Primul care i-a identificat ca foste fiin e fizice care si-au transferat min ile si esen ele sufletesti în noua computere avansate a fost Uri Geller. Fiecare din aceste noua computere reprezinta un aspect diferit al Min ii lui Dumnezeu. „Cei Noua” comunica cu câ iva indivizi atent selecta i de pe pamânt, încercând sa ridice astfel nivelul de constiinta planetar. Consiliul Ohalu guverneaza inclusiv planeta Khoom din sistemul solar Sirius, caci siriusienii nu sunt altceva decât vibra iile inferioare corespondente acestui consiliu, la fel cum oamenii de pe pamânt nu sunt altceva decât vibratiile inferioare corespondente ale sufletelor lor. Se pare ca cel care m-a trimis pe pamânt a fost Consiliul Ohalu, care i-a înva at pe siriusieni cum sa-mi creeze corpul fizic. Mi-au spus ca pe pamânt exista noua fiin e asemenea mie. Fiecare dintre ele este sub controlul unui membru al consiliului. Cât timp am stat pe Khoom, mi s-au aratat trecutul si viitorul. Am fost dus apoi pe o alta planeta, care orbiteaza în jurul lui Sirius B. Era o lume acoperita cu o jungla tropicala si mlastinoasa, în care traiau niste fiin e scunde, care locuiesc în colibe. Extrem de avansate, aceste creaturi se pot proiecta astral oriunde doresc. Atunci când doresc sa calatoreasca fizic într-o alta lume, prefera sa apeleze la al ii.Rareori se întâmpla însa sa o faca, întrucât nu-si prea doresc sa plece din locul lor de bastina. Nu au un limbaj vorbit, caci comunica exclusiv mental. Sirisienii mi-au povestit – între altele – de iminenta invazie a draconienilor asupra pamântului, înso i i de alia ii lor, cei din Confedera ia Orion. Au adaugat ca cei din Orion si cei din sistemul solar Sirius se afla la ora actuala în razboi. Negustorii supremi ai universului, siriusienii le-au furnizat celor din Orion arme pe care acestia le folosesc acum împotriva lor. Oricum, siriusienii îsi pastreaza întotdeauna armele cele mai bune pentru ei însisi, asa ca nu pierd niciodata o batalie. De fapt, ei îi privesc pe cei din Orion ca pe niste copii neascultatori care se joaca cu chibriturile. Nu încearca în nici un fel sa-i distruga, ci doar sa-i ina sub control. În general, nu intervin în destinul oamenilor si al celorlalte fiin e din univers, lasându-le sa îsi urmeze destinul.
Desi nu doream sa ma întorc pe pamânt, Consiliul Ohalu m-a convins sa o fac. Ajuns înapoi în Israel, am constatat ca nu au trecut decât trei zile. Îmi era tot timpul sete, slabisem cinci kilograme si eram atât de obosit ca nu mai vedeam clar. Întors la Holon, am dormit încontinuu aproape o saptamâna, cu mici pauze pentru a
mânca ceva. În timpul acestei perioade de „odihna”, am în eles ca Arca Conventului nu era altceva decât un aparat de comunicare între lumea fizica si hiperspa iu. Se pare ca siriusienii le-au dat evreilor instruc iuni, spunându-le cum sa o construiasca. Cu câ iva ani în urma, aparatul a fost reconstruit de cei de la Universitatea din Minnesota, urmând cu precizie instruc iunile din Biblie. Aparatul s-a dovedit însa atât
de puternic încarcat cu energie încât a fost considerat periculos si a trebuit distrus. Dupa parerea mea, siriusienii încearca sa contracareze planurile celorlalte fac iuni implicate pe pamânt: cei din asa-numita Noua Ordine Mondiala, draconienii, cenusiii, blonzii înal i, etc. Scopul lor este sa lase evenimentele sa se deruleze pâna când ajung la apogeu, iar apoi sa uzurpe orice putere existenta pe pamânt, eventual prin intermediul israelienilor. Aceasta este doar o specula ie personala. Timpul ne va spune mai multe.

despre acceleratorul de la cern si multiuniversurile..

Este de-a dreptul  o binecuvantare pentru umanitate existenta unor oameni  de talia vizionarului Petre Razvan care incearca sa inteleaga inaintea altora cum este structurat universul, dar mai presus de toate  care incearca sa  explice prin rationamente pertinente existenta unor energii si entitati putin palpabile.Tot respectul,admiratia ,consideratia si dragostea mea.Sper ca DUMNEZEU sa-i lumineze in continuare caile pentru ca la randul sau sa ne instruiasca si pe noi,cei din linia a 2 a.Asa cum fiecare are o melodie preferata la un moment dat al existentei lui, in acelasi mod melodia mea preferata este acum acest articol.....

MARELE ACCELERATOR DE PARTICULE SUBTERAN SI SUPRADIMENSIUNILE

 - Evenimentul care va unifica stiinta cu ezoterismul -

Foto 1: În interiorul marelui accelerator de particule

Marele experiment de la Geneva a fost repornit. Presa scandaloidã a reînceput isteria: "Dacã ceva nu merge bine, Europa riscã sã fie înghititã de o gaurã neagrã!. Oare pentru asta s-au cheltuit 1 miliard de euro si au colaborat 7000 de fizicieni din toatã lumea?!"
Este cel mai costisitor experiment al fizicii, dar cu o mizã pe care necunoscãtorii nu o înteleg. S-a spus cã experimentul va reface conditiile imediat ulterioare Big Bang-ului care a creat lumea. Ei, si ce? S-a mai spus cã astfel se va valida binecunoscuta teorie a corzilor (string theory). Mare scofalã! Ei bine, dragi semeni, trebui sã stiti cã teoria corzilor este dragã multor fizicieni, inclusiv lui Stephen Hawking (genialul savant paralizat si mut), fiindcã ea ar putea explica formarea universului din nimic si ar cuprinde într-o singurã ecuatie toate fenomenele posibile. Ar fi un eveniment stiintific epocal dacã "teoria totului" ar fi confirmatã. Se stie cã fizica modernã este alcãtuitã, în principal, din multã matematicã si imaginatie. Dar pentru a-si mentine statutul respectabil de stiintã, toate speculatiile sale trebuie validate prin experimente. Progresul teoretic actual este atât de mare, încât numai un experiment de talia celui care se desfãsoarã la Geneva, sub pãmânt, poate aduce un progres real, atât de mult asteptat în Fizicã.
Dar mai este ceva de adãugat, chiar si mai important. Teoria corzilor sustine cã spatiul nu are doar 3 dimensiuni (cele cu care suntem obisnuiti), ci mai multe, cel putin 9! Este drept cã savantii nu prea ne lãmuresc cum aratã celelalte 6 dimensiuni, dar acest lucru se poate corecta cu timpul. Însã ecuatiile teoriei sunt precise si clare: spatiul are nevoie de cel putin 9 dimensiuni pentru a exista. Nu e nici un dubiu. Prin urmare, dacã experimentul de la Geneva va reusi, iar teoria corzilor va fi validatã, vor trebui rescrise toate manualele de fizicã, mentionând negru pe alb cã SPATIUL ESTE MULTI-DIMENSIONAL. Iatã cã viziunile scriitorilor de Science-Fiction prind viatã si lumea întreagã va trebui sã se obisnuiascã cu ideea cã existã dimensiuni invizibile, în care pot exista forme de viatã inimaginabile deocamdatã.
Mutându-ne atentia acum în domeniul Ezoterismului, aici se stie de mult timp, de mii de ani chiar, cã spatiul este multi-dimensional. Face parte din ABC-ul ocultismului cã, pe lângã planul fizic, comun, mai existã planul sau lumea "etericã", invizibilã ochiului liber. Dincolo de eteric (adicã având o vibratie superioarã) existã lumea "astralã", care este si mai rafinatã; iar dincolo de ea existã lumea "mentalã", de o extrem de mare subtilitate. Aceste lumi coexistã în acelasi spatiu, fãrã a se deranja reciproc, ba chiar fãrã a se observa, fiecare dintre ele tinând de altã dimensiune, de altã vibratie fundamentalã. În fiecare dintre ele trãiesc fiinte specifice lumii respective. Aceasta este viziunea ezotericã, veche de când lumea. Nu mai este mult, poate câtiva ani, pânã când Fizica se va pune de acord cu Ezoterismul în aceastã privintã. Aceasta este marea mizã stiintificã, epistemologicã si spiritualã care se joacã acum la marele accelerator de particule de la CERN-Geneva.
Stiinta ultimelor decenii a rãsturnat paradigma fizicii clasice. Astãzi, chiar si la nivel de liceu, se învatã despre mecanica cuanticã si rezultatele sale paradoxale. Se stie astãzi cã lumea atomicã, ce stã la baza realitãtii nostre aparent "solide", nu este deloc solidã si stabilã, cum ne-am fi imaginat. Nu! Distantele dintre atomi sunt comparabile cu distantele dintre planete si sisteme solare. Prin urmare, obiectele "solide" ale lumii materiale sunt alcãtuite în proportie de 99% din... vid. Alt exemplu, electronii nu urmeazã niste traiectorii în jurul nucleului atomic asemenea Pãmântului în jurul Soarelui. Nu! Electronii apar si dispar tot timpul în orbitele lor circumatomice. Mai mult, teoria corzilor explicã cã electronii nu sunt niste particule, ci rezultatul rotirii în jurul propriilor axe a unor mini-corzi subcuantice... Alt exemplu, principiul de incertitudine al lui Heisenberg: nu putem cunoaste decât fie pozitia unei particule subatomice, fie viteza sa, niciodatã amandouã în acelasi timp. Prin urmare, la nivel atomic nu putem avea certitudini, ci doar probabilitãti. Alt exemplu, dualitatea corpuscul-undã: oricare particulã are asociatã o oscilatie (ba, recent, s-a stabilit cã si obiectele macroscopice respectã acest principiu dual). Prin urmare, lumina poate fi analizatã fie ca flux de fotoni, fie ca vibratii în spectrul electromagnetic. Nu putem spune cã lumina este ori particulã, ori vibratie, ci trebuie sã ne multumim cu compromisul de a spune cã este amândouã, în functie de ce ne intereseazã... Un experiment recent a confirmat cã douã particule cuantice, separate la un moment dat si trimise în colturi opuse ale universului, pãstreazã o legãturã simpateticã între ele, indiferent de distanta care le separã... Si mai incredibil, experimentele au arãtat cã particulele cuantice nu actioneazã mecanic si orb, ci dimpotrivã au un rudiment de constiintã, putând influenta experimentele într-un mod semnificativ statistic, interactionând cu intentiile experimentatorilor. Sunt doar câteva fapte si axiome stiintifice moderne, care ar trebui sã ne dea de gândit...
Aceste principii ale fizicii bulverseazã modul de gândire newtonian, liniar, pe care îl folosim în viata de zi cu zi. Noua paradigmã obligã la reformulãri filozofice si o abordare plinã de respect a cunoasterii ezoterice, spre care, neîndoielnic, se îndreaptã gândirea stiintificã a secolului 21. Ezoterismul oferã si metode practice de cercetare a dimensiunilor ascunse ale Spatiului, asa cã fizicienii pot beneficia imens din aceastã conlucrare. La rândul sãu, cunoasterea ezotericã ar fi validatã de stiinta oficialã, iesind astfel din conul sãu de umbrã (ocult) si nemaiputând fi respinsã pe motive religioase, ideologic-materialiste sau semidocte.

VIBRATII SI INFINITURI

Motto: ...infinituri cuprinse în alte infinituri... precum pãpusile rusesti...

Studiul micro-universului i-a apropiat pe fizicienii contemporani de celelalte dimensiuni spatiale, ascunse oricãror instrumente inventate pânã acum. Fiind infinit de mici, particulele subcuantice au fost gãsite întâi cu ajutorul aparatului matematic. Viitorul ne va arãta dacã pot fi si vizualizate.
Savantii au observat uimiti cã particulele subatomice fac parte dintr-o lume diferitã de cea fizicã, au un comportament diferit si, mai mult, par a avea chiar constiintã, una redusã, desigur, dar realã! Particulele cuantice par vii, cu personalitate, comparativ cu cele fizice - care sunt identice si interschimbabile. Aceasta concordã cu stiinta ezotericã, ce afirmã cã energia subtilã (numitã prana, qi, eter etc) este inteligentã, într-un mod rudimentar. Cei care practicã vindecãrile cu (bio)energie stiu cã energia pe care ei o introduc în corpul pacientului merge, ghidatã de propria ei inteligentã, cãtre locurile bolnave, într-un mod ce depãseste puterea noastrã de întelegere. Prin urmare, Fizica descoperã astãzi tocmai enigmaticele particule eterice, despre care savantii vorbeau încã de acum un secol, fãrã a avea atunci confirmãri experimentale.
Iatã un dublu rationament sintetic: Cum frecventa unei oscilatii este, prin definitie, invers proportionalã cu lungimea sa de undã, rezultã cã, cu cât câmpul de fortã vibreazã mai rapid, cu atât mãrimea particulelor sale fundamentale trebuie sã fie mai micã (comparabilã cu lungimea de undã). Si invers, cu cât descoperim particule mai mici (numite de fizicieni "cuantice") si având proprietãti evident diferite, înseamnã cã ele fac parte dintr-o ALTÃ LUME, numitã generic "subtilã", clãditã pe un câmp de o vibratie mai înaltã.
Coroborând Ezoterismul cu Fizica, putem trage o primã concluzie importantã. Lumea etericã, mai subtilã ca vibratie decât cea fizicã, este compusã din "particule", numite azi cuantice (etheroni), mult mai reduse dimensional decât atomii.
Cât de mici sunt etheronii? Sã considerãm cã electronul este o astfel de particulã etericã.

Notã: Fizica ne spune cã curentul electric este un nor electronic în miscare. Clarvãzãtorii spun cã el apare ca un flux eteric. Sunt douã perspective diferite care se confirmã reciproc, rezultând cã electronii sunt particule eterice. Poate cã electronul nu este cea mai micã particulã etericã, dar pentru a scurta speculatiile, îl vom lua drept referintã.

De obicei, se considerã cã un electron este un punct fãrã mãrime, desi unele experimente au dat o valoare maximã a electronului de 10^-22 metri. Tinând cont cã ordinul de mãrime al atomilor fizici este de 10^-10 metri, atunci putem presupune, pentru scopul limitat al acestei lucrãri,  cã un "atom" eteric sau "etheron" ar fi de un bilion de ori mai mic decât un atom fizic (10^-12).

Notã: Într-un documentar stiintific, un indian nativ american conducea echipa de filmare printr-o pãdure. S-au oprit lângã o piatrã ciudatã, despre care tatãl povestitorului îi povestise în copilãrie cã, fiind rãnit la o vânãtoare si aflându-se în pragul mortii, îi salvase viata. Indianul vãzuse cum din piatrã iesiserã niste oameni miniaturiali, pitici, care îi oblojiserã rãnile. Dupã o zi si o noapte, indianul îsi reveni complet, rãspândind vestea despre "piatra sacrã". Putem explica aceastã întâmplare (si multe altele similare din toate traditiile pãmântului) prin faptul cã acei pitici (gnomi, in traditia ezotericã) sunt locuitori eterici, a cãror comunitate poate încãpea lejer într-un loc de dimensiunile unei pietre. Deci piatra nu ar fi doar o poartã interdimensionalã, ci în ea ar putea încãpea o întreagã lume etericã.

În Ezoterism se vorbeste despre suprapunerea, prin interpenetrarea în acelasi spatiu, a celor 4 sau mai multe planuri existentiale, datoritã vibratiilor fundamentale diferite. Gânditorii contemporani au considerat cã, dacã cosmosului fizic îi spunem uni-vers, atunci întregii Creatii multi-dimensionale i se potriveste numele de multi-vers. Fizica cuanticã a înglobat deja paradigma info-energeticã. Cãrti precum "Tao of Physics", si multe altele care i-au urmat, au revelat legãtura cu Ezoterismul si potentialul spiritual al stiintei moderne.

Citat din "Autobiografia unui yoghin", cap.43 - descrierea pe care Sri Yukteswar o face multiversului:
"Întregul univers fizic, desi pare infinit pentru oameni este, analogic vorbind, suspendat precum o micã cabinã (nacelã) solidã, la aeronava giganticã a universului astral. Nenumãrate sunt într-adevãr galaxiile materiale care se gãsesc împrãstiate în puzderia stelelor si constelatiilor, dar cu mult mai numeroase sunt galaxiile si constelatiile universului astral, ale cãror sisteme solare au planete astrale incomparabil mai frumoase si mai uluitoare decât acelea ale voastre;...
Pentru a întelege lumea mentalã-cauzalã, ce existã la linia de demarcatie dintre materie si spirit, ar trebui sã se detinã o imensã putere de concentrare mentalã, care ar permite sã se vizualizeze, închizându-se ochii, atât cosmosul fizic, cât si cosmosul astral, în întreaga lor imensitate - aeronava astralã luminoasã si micuta sa cabinã solidã sau fizicã -, ca existând doar în gândire (care ar fi deci comparabilã, în aceastã alegorie, cu întreaga atmosferã terestrã – n.n.)."

Cele discutate mai sus în legãturã cu raportul dimensional dintre fizic si eteric poate fi extrapolat la raportul dintre eteric si astral, apoi la raportul dintre astral si mental. Prin urmare, dacã atomul ne apare ca fiind infinitezimal în lumea fizicã, atunci "etheronul" ar fi sub-infinitezimal, iar "astralonul" ar fi sub-sub-infinitezimal, iar "mentalonul" ar fi sub-sub-sub-infinitezimal. (În lipsa altor denumiri consacrate, am folosit acesti termeni inediti.) Vorbim deci de infinituri cuprinse în alte infinituri, precum pãpusile rusesti!

Fig. 1: Infinituri în infinituri

Aici ne cam pierdem... Mintea omeneascã nu a fost proiectatã sã jongleze cu infiniturile. Este o sarcinã pentru Mintea lui Dumnezeu. DUMNEZEU ESTE "STÃPÂNUL INFINITURILOR". El poate baleia multiversul cu mintea Sa, într-o fractiune de clipã, de la infinitul mental cel mai mic pânã la infinitul fizic cel mai mare...
CÎT DE MARE ESTE DUMNEZEU? Dumnezeu nu este creat si nici material, dar dacã am dori sã Îl plasãm undeva în acest model al infiniturilor suprapuse, El ar fi cea mai micã fiintã, infinit mai micã decât cel mai mic atom mental, nedetectabilã si de neatins. Dumnezeu este cea mai simplã fiintã, iar omul, printre cele mai complexe. Complexitatea sa armonioasã îl face pe om o fiintã frumoasã, dar simplitatea frumusetii lui Dumnezeu este inegalabilã, este frumusete în stare purã, dupã cum mãrturisesc toti misticii.
Acum, cã ne-am trezit a fi atât de "mari" comparativ cu Dumnezeu, un soi de orgoliu pare sã ne cuprindã... Dar sã nu ne lãsãm coplesiti de el! Nu se poate spune cã infinitul mare este superior infinitului mic. Acest lucru este usor de înteles fie si numai dacã ne gândim cã, în universul fizic, miscarea si transformarea corpurilor ceresti gigantice nu e decât rezultatul unor fenomene la nivel atomic. Mãretia Soarelui e datoratã reactiilor de fuziune nuclearã s.a.m.d.  Mai mult, legile Ezoterismului ne spun clar: planurile mai înalte vibrational conditioneazã si controleazã pe cele mai grosiere. Cum s-ar spune, planul eteric are controlul planului fizic. Este deci invers decât mintea obisnuieste sã rationeze: cu cât esti infinit mai mic, cu atât ai o putere sporitã asupra infinitului mai mare! Ciudat, nu? Pe mãsura inteligentei divine...
Alt paradox: venind dintr-un plan vibratoriu mai înalt (cu dimensiuni minuscule) te poti dilata la dorintã pânã la dimensiunile planului inferior ca vibratie, dar posedând dimensiuni mai mari. De exemplu, o fiintã etericã, relativ minusculã în forma ei originalã, se poate extinde pânã la dimensiunile unui om, dacã vrea neapãrat sã se facã vizibilã (vezi exemplul de mai sus, cu "piatra sacrã" a indienilor americani). Cum reuseste asta? Îsi pãstreazã neschimbat tiparul, matricea legãturilor dintre atomii eterici, dar mãreste distanta dintre ei în mod proportional (ceea ce, în matematicã, se numeste "izomorfism").
În stiinta strãveche Yoga se vorbeste despre marile puteri supranaturale (siddhi) care sunt accesibile constiintei yoghinului avansat. Se spune cã acesta se poate face mare cât universul sau mic cât atomul. De fapt, este vorba despre Constiinta cãutãtorului spiritual, care poate merge chiar si mai în profunzimile creatiei, pânã la mini-dimensiunile astrale sau chiar cele micro-mentale (prin dedublãri astrale si mentale). Prin urmare, Constiinta în starea ei originalã, dumnezeiascã, are dimensiuni chiar mai mici decât atomii mentali, ea apartinând lumii spiritului pur. Constiinta umanã este de natura Spiritului, iar Spiritul este de natura lui Dumnezeu, infinit de mic, dar cu cea mai înaltã vibratie posibilã.
Am spus cã Dumnezeu ar fi cel mai mic punct imaginabil (mai degrabã in-imaginabil pentru mintea omului). Cum oare a creat El atunci infiniturile, mult mai mari decât El? Si mai ales cum le poate controla de la acel nivel sub-sub-sub-sub-infinitezimal? Acestea sunt întrebãri care ne "opresc mintea în loc". Minea obisnuitã nu poate opera cu infiniturile, îi este practic imposibil! Iatã de ce suntem datori cu un profund respect si admiratie în fata STÃPÂNULUI INFINITURILOR!
Mintea a inventat cuvântul "infinit" pentru a-si autodefini limitele cuprinderii sale. Numai Constiinta spiritualã poate experimenta direct "infinitul", pentru ea nefiind nimic de necuprins, fie mare, fie mic. (Vezi diferenta dintre minte si constiintã în articolul Modelul trinitar al psihicului.) Cu aceastã minte limitatã nu putem întelege inteligenta divinã, chiar apelând la toate computerele din lume. Doar fãcând mintea sã tacã am putea accede la o inteligentã superioarã (supra-mentalã) cu care sã întelegem Marele proiect cosmic si locul nostru în el. Dumnezeu poate fi înteles doar în liniste, în tãcerea gândurilor. (Despre supra-mintea astralã si cea mentalo-cauzalã puteti citi în cartea Modelul unificator al psihicului normal si paranormal.)

Notã: Totusi, cum am putea sã intuim ordinele de mãrime care descriu acest multivers?
Reluând afirmatia de mai sus, cã lumea etericã ar putea fi "mai extinsã" de 10¹² (un bilion) de ori decât cea fizicã, sã abordãm chestiunea numeric. La acest raport, un sistem solar eteric, în miniaturã, similar cu al Soarelui nostru ar putea fi cuprins în orbita unui atom fizic! Calea Lactee etericã ar fi de mãrimea unui om fizic! Iar întregul univers eteric (dacã ar fi proportional cu cel fizic observabil) s-ar întinde de la Pãmânt la Soare. Vã dati seama cât s-ar mai putea extinde lumea etericã pânã sã umple Tot Spatiul...!

[Am folosit urmãtoarele date aproximative: Distanta de la Pãmânt la Soare = 10¹⁰ metri; Diametrul sistemului solar = 10¹³ metri; Diametrul galaxiei = 10²¹ metri; Diametrul universului cunoscut = 10³⁰ metri]

Acum, între noi fie spus, în perceptia omului obisnuit, orasul în care el locuieste este "foarte mare", iar tara are o dimensiune "giganticã", dacã ar strãbate-o la pas. Ce depãseste aceastã limitã este pur si simplu ignorat...

Foto 2: Una dintre sutele de miliarde de galaxii ale universului observabil

 

EXPLICAREA UNOR FENOMENE PARANORMALE

Motto: Ceea ce pare a fi paranormal în stiinta despre univers este cât se poate de natural în stiinta despre multivers.

Einstein a demonstrat cã masa este echivalentã cu energia, una putându-se transforma în cealaltã. Vibratia este proportionalã cu energia. Vibratie mai joasã înseamnã energie joasã, deci masã si dimensiuni mari. Particulele fizice sunt mentinute ca substantã masivã prin coborârea vibratiei/energiei eterice. Substanta fizicã este o energie "înghetatã".
Sunt uimitoare fenomenele de de-materializare, relatate în decursul timpului de diversi martori de pe tot întinsul globului (sau poate ati auzit de "Experimentul Philadelphia"!). Este poate cea mai clarã dovadã cã existã si alte dimensiuni ascunse privirii mioape a omului.
În figura de mai jos vom încerca explicarea fenomenului pe baza cunostintelor deja acumulate de cititori în paragrafele anterioare. Sã luãm exemplu unei molecule de apã, formate dintr-un atom de Oxigen (O) si doi atomi de Hidrogen (H, H). Aparitia moleculei si a atomilor componenti se datoreazã unei "matrici eterice", adicã unui tipar identic ca formã din dimensiunea etericã, invizibilã. La rândul sãu, aceastã matrice etericã este generatã de o "matrice astralã", de nivel si mai înalt.

Fig. 2: Explicatia fenomenului dematerializãrii si rematerializãrii

Faza 1:
Forma fizicã apare datoritã unei "presiuni creatoare" (simbolizatã p=1) venitã din planurile divinitãtii, care face ca multiversul sã existe. Aceastã presiune obligã o parte dintre particulele eterice sã îsi încetineascã vibratia, transformând energia lor în masã fizicã. Fãrã aceastã presiune creatoare continuã, particulele fizice s-ar "evapora" instantaneu în planul eteric.
Faza 2:
Dacã dorim de-materializarea moleculei de apã, atunci nu avem decât sã micsorãm presiunea creatoare (simbol p=0,5) pânã la o valoare la care putem pãstra matricea etericã neschimbatã, izomorfã, dar fãrã a manifesta si particulele fizice aferente. Pentru un observator din lumea fizicã, obiectul a dispãrut din fata ochilor.
Faza 3:
Pentru a re-materializa obiectul dispãrut (fie în acelasi loc, fie în alt loc din spatiul fizic) nu avem decât sã readucem presiunea creatoare la valoarea nominalã (p=1), prescrisã de Marele Proiectant. În acest moment, se vor genera noi atomi fizici sub presiunea planului eteric, care vor reface în detaliu obiectul sau fiinta care dispãruse pentru moment, fãrã a-si pierde functionalitatea.

Observatii

   În timpul fazei 2, matricea etericã devine un obiect concret al lumii eterice, putându-se deplasa la dorintã în acest plan. Este explicatia fenomenului de teleportatie. Materializându-se la loc, el dispare privirii locuitorilor eterici, dar reapare în planul fizic. Datoritã vibratiei mai înalte din planul eteric, obiectele se pot deplasa în el mult mai repede comparativ cu cel fizic. Astfel, navele spatiale pot cãlãtori cu viteze superluminice translatându-se temporar în planul subtil si apoi revenind la punctul dorit.
   Multe tipuri de particule cuantice recent descoperite sunt extrem de instabile, creându-se si dispãrând fulgerator, spre uimirea savantilor, care încã nu înteleg rostul acestui du-te-vino. Practic, constatãm cã fenomenele fizice sunt tesute pe urzeala retelei eterice.
   Fizica actualã se preocupã tot mai intens de obtinerea energiei din "vid", adicã din eter. Vidul este plin de prana (eter), care ne asteaptã sã îi micsorãm vibratia pânã la nivelul la care putem colecta energia obtinutã si retransforma-o în alte forme de energie usor utilizabilã.
   Sunt oare electronii, protonii si neutronii stabili si eterni? Aceste particule se combinã în tot felul de atomi si molecule, realizeazã tot genul de reactii fizice si chimice, pãstrându-si atributele si structura. Dar aceasta doar pânã în momentul când au "nenorocul" de a ajunge în locuri stranii din univers precum pulsarii, quasarii, gãurile negre, acceleratorul de particule de la CERN s.a., unde sunt descompusi în particule eterice elementare si reamestecati într-o supã creatoare proaspãtã. Deci eternitate nu existã pentru particulele fizice.
   Se sustine astãzi cã gravitatia este un efect al curburii spatiului tridimensional într-o a patra dimensiune. Acum stim cã aceastã dimensiune enigmaticã existã, fiind cea etericã. Prin urmare, levitatia poate fi obtinutã controlând fenomenul gravitatiei din planul eteric care o genereazã.
   Întelepciunea anticã hindusã ne învatã cã Dumnezeu manifestã si sustine permanent Creatia prin vibratia primordialã AUM. Pentru ca aceastã intentie sã se manifeste, Brahman a creat Spatiul (unde sã se desfãsoare jocul) si Timpul (în care sã aibã loc transformãrile lumii). Pe baza modelului prezentat în acest capitol putem întelege cã, dacã Divinul ar suspenda pentru o clipã presiunea creatoare (p=0), atunci multiversul ar dispare instantaneu. De fapt, tot din bogata traditie hindusã aflãm cã este posibil ca asa sã se si întâmple! Conform unor tratate mistico-stiintifice, se pare cã Divinul emanã si resoarbe în fiecare clipã multiversul. Presiunea sa creatoare nu ar fi deci continuã, ci pulsatorie. Teoretic, acest lucru ar putea fi adevãrat, fiindcã la fiecare resorbtie a multiversului, el ar rãmâne fixat în memoria divinã în toate amãnuntele pânã la urmãtoarea emanatie creatoare, când îsi reia existenta din momentul anterior, fãrã ca fiintele multiversului sã constate aceastã "gaurã în timpul divin" prin care au trecut, prin care trec permanent. Deci multiversul ar fi generat de un fel de "lampã stroboscopicã", succesiunea clipelor de existentã realã fiind determinatã doar de fractiunile în care "se face luminã"... Cine poate sti, decât Dumnezeu!?

Rãzvan Petre
25 noiembrie 2009

ANEXE:

Intuitia fractalilor în mistica apuseanã.

Auguries of Innocence (fragment)

William Blake (1757-1827), poet, pictor

To see a world in a Grain of Sand
And a Heaven in  Wild Flower,
Hold Infinity in the palm of your hand
And Eternity in an hour.